Cafeneaua Rogalski Grigoriu

3 surse de inspiraţie pentru luni

Am încheiat săptămâna trecută cu trei idei interesante care mi-au ieşit în drumul mouseului şi am zis că nu ar fi deloc rău să le împărtăşesc cu voi, poate vă îndeamnă la idei bune săptămâna ce abia a început.

What Makes Love True m-a înduioşat teribil, am petrecut zeci de minute colindând pe străzile Manhattanului şi citind cum, cât şi pe unde se mai iubesc cei din New York. Mi-aş dori un pic de poezie-realitate ca asta şi pentru Bucureşti.

Vanity Fair îşi întreabă cititorii cât de atenţi sunt la ortografia articolelor pe care le citesc în revistă şi mai ales la “ciudăţeniile ortografice”: Should Vanity Fair Be a Spelling Vigilante? Cred că fiecare limbă are o serie de cuvinte care arată şi sună neobişnuit, deşi sunt scrise corect, dar mi-a plăcut că Vanity Fair se întreabă în ce măsură ciudăţeniile ortografice distrag atenţia de la articolele propriu zise.

Dacă vă întrebaţi cum să spui bine o poveste de jos în sus, fotograful britanic Tom Robinson vă arată cum în colajul foto Feet First: travels through a couple’s relationship. Mi-a plăcut perspectiva şi am avut, vreme de 21 de poze, senzaţia unei poveşti clar conturate din elemente puţine şi bine alese, care lasă loc de imaginaţie şi curiozitate.

Acestea fiind scrise, săptămână inspirată vă doresc!

Scris de Cristiana Andrei Luni, 16 Ianuarie 2012, ora 10:57
Publicat în Neclasificat | Nici un comentariu »

Educatie si suflet

Miercuri seara am participat la Gala Premiilor in Educatie, un proiect anual initiat de catre Fundatia Dinu Patriciu care recompenseaza exemplele de buna practica din domeniul educatiei – oameni, institutii si organizatii, tot oameni adica.

Din pacate majoritatea subiectelor legate de educatie sunt tabloidizate…si in cazul acesta se poarta extremele, cu olimpici internationali si  absolventi de bac, despre salarii si performanta profesorilor.

Evenimentul a fost o surpriza si o gura de aer proaspat…oameni autentici, discursuri simple, pline de bun simt si de substanta. Povesti despre proiecte extraordinare ale unor elevi, studenti sau profesori din toata tara care au depasit orice dificultate financiara si au influentat existenta propriilor comunitati, fara sa astepte niciun fel de beneficiu material. Oameni modesti, scosi din anonimat si aplaudati pentru ca reusesc sa schimbe lumea din jurul lor.

Le-am fost recunoscatoare pentru ca ne inspira pe toti si pentru ceea ce sunt…. creatori de viitor.

Mai multe detalii despre laureati si povestile lor aici si poze de la eveniment aici.

Scris de Alina Damaschin Sâmbătă, 5 Noiembrie 2011, ora 22:32
Publicat în Neclasificat | 1 comentariu »

Oops!… I did it again!!!

Momente ca cele de ieri mă fac să-mi aduc aminte de ce-mi place meseria asta. Cuvintele nu prea-și au rostul în astfel de situații, însă cert este că mi-era dor de niște oameni și am pus la cale Grand Prix-ul Blogosferei, în cinstea lansării celei mai noi animații Disney – Mașini 2.

I-am strâns pe toți, cu mic, cu mare, pe pista de la Amckart – să fi fost vreo 40! M-am bucurat nespus că au reușit să ajungă și, de tare ce m-am bucurat, i-am băgat în calificări direct: patru grupe, însă numai zece finaliști. S-au distrat și nu s-au accidentat (slavă domnului), motiv pentru care avem ce citi.

Impresii la cald au circulat răsunător pe twitter, numai căutați #GPblogosferei și #karturi, dar și pe facebook, pe bloguri și mai ales în offline. Îmi sunteți tare dragi și abia aștept să ne revedem să mai scârțâim niște roți.

Felicitări câștigătorilor – Alex Odă, Augustin Radu și Tudor Iacob.

Mulțumim domnului Titi Aur pentru sfaturile acordate blogosferei. Știm că onlineul va vui și mai tare de acum încolo.

P.S. Poze aici și aici!!!

Scris de Mirela Podea Vineri, 29 Iulie 2011, ora 17:39
Publicat în Neclasificat | 3 comentarii »

BIZ Social Media Camp – impresii, lecţii învăţate, mulţumiri

Nu ştiu dacă vi se întâmplă şi vouă, dar eu am câteodată senzaţia că gonim în Social Media cu o viteză incredibilă şi accelerăm permanent, like după like, share după share, tweet după tweet. Simţeam nevoia să trag puţin pe dreapta şi să mă uit cu alţi ochi la Social Media, să găsesc noi unghiuri de abordare a comunicării de brand şi, cel mai important, să aflu „noi secrete”. Biz Social Media Summer Camp a fost prilejul perfect să învăţ despre comunicarea pe bloguri şi reţele sociale chiar „de la distanţă”.  Zic “de la distanţă” pentru că nu am avut Internet mereu, aşa cum sunt obişnuită (pensiunile de munte nu-s destinate navigării pe Internet, clar) aşadar am stat mai puţin cu ochii pe net şi mai mult cu urechile ciulite la dezbateri şi conferinţe. Am ascultat recomandările, părerile şi sfaturile unor bloggeri pe care îi ştim cu toţii (sau cel puţin aşa ar trebui) şi am participat, mai mult sau mai puţin, la dezbateri aprinse, dar utile. Am plecat de la Pârâul Rece cu multe idei şi cu mult mai multe planuri şi direcţii clar conturate (pe care nu vi le spun acum, ci după ce le pun în practică). Schiţez mai jos, ordonat, 5 concluzii personale (dacă vi le-aş spune pe toate, aproape aş scrie un roman). Citeşte mai departe »

Scris de Cristiana Andrei Miercuri, 27 Iulie 2011, ora 12:06
Publicat în jurnal de agentie, Neclasificat | 1 comentariu »

„NEVER LET ME GO” SAU IUBITA A MURIT

Inteleg ideea de utopie si dorinta de a face un film care sa iasa din tipare, sa socheze. Cu atat mai mult cu cat cei 3 ani de filosofie, cartile relevante filosofico –metafizice pe care le-am citit, noptile nedormite invatand pentru olimpiada  la filosofie, sau pentru examenele de Epistemologie sau Metafilosofie  ma pozitioneaza, cumva,  peste limita asa zis real-inflexibila de interpretare a unei realitati apriori sau meta – orice. Ce am dobandit este faptul ca stiu sa fac distinctia intre realitate sau ceea ce este considerat universal real si fictiuni sau lumi fortat privite din anumite unghiuri pentru a crea „efecte de scena” sau intristari cotidiene in sufletul oamenilor.  Insa, in momentul in care, dupa o saptamana de crime, violente si atentate, cu care suntem la propriu indopati la stirile TV si in tot on line-ul, ( recunosc ca ma fac vinovata de a nu fi citit cronica filmului inainte nedorind sa descopar deznodamantul previzibil al unei comedii romantice)  … aleg sa imi petrec sambata urmarind un film care se cheama, foarte neispirat raportat la continutu-i funebru: „Never let me go!”, asist la o pelicula bine realizata ca film, muzica, joc actoricesc dar total revoltatoare din perspectiva unghiului de abordare a subiectului: trafic de organe si clonare din perspectiva determinista, atunci cred ca in lumea asta nu exista doar crime si moarte, ci ele exista continuu si cotidian prin dorinta unora de a le mentine in topul psihologic al oamenilor. Pentru ca e foarte putin pana vom ajunge sa ne trezim dimineata cu o singura idee in cap: „inca o dimineata pana la moarte”.

Nicicand ideea de dragoste, viata, liber arbitru nu au fost atat de crunt tavalite in determinism macabru. Nicicand un titlu de film romantic nu a fost atat de socant si pervers folosit spre a te tranti la pamant intr-o realitate pornita dintr-o minte bolnava a unuia de s-a pornit o data sa scrie o carte iar altul, dornic de afirmare i-a ecranizat impotenta. In traducere, in zadar ne luptam sa fim unici, sa vedem alternativele care nu sunt transparente dar pot fi descoprite neacceptand ca exista o unica perspectiva, in zadar ducem o lupta continua cu noi insine si cu altii spre autodepasire. Suntem intr-un glob de cristal niste simpli cobai iar cineva sta cu nasul lipit de geam si asteapta sa ne casapeasca pentru interesul altora mai presus de viata noastra. Ca mi-am amintit de cartile despre conspiratia universala. Nota 10 pentru muzica, interpretare, cadre. Restul nu merita apreciere.

Scris de Alina Melescanu Duminică, 24 Iulie 2011, ora 15:59
Publicat în Question Mark | 2 comentarii »

Victoria sustenabilităţii?

Sustenabilitate e un cuvânt mare. Atât de mare, încât nu multă lume ştie ce înseamnă sau înseamnă prea multe lucruri. Cu atât mai grea a fost sarcina să venim cu o idee despre cum putem să traducem acest concept într-un limbaj inteligibil, să îl introducem în limbajul curent, ca imperativ al dezvoltării sănătoase a oraşelor. În plus, privind în ansamblu tematicile care fac agenda media în ziua de azi, problematica sustenabilităţii avea toate şansele să treacă drept fiţă, în contextul unor vaste, complexe şi nesfârşite alte probleme social-economice cu care se confruntă ţara, sau mult prea puţin interesantă, umbrită de recentele evenimentele mondene. Citeşte mai departe »

Scris de Anda Copaceanu Joi, 16 Iunie 2011, ora 14:26
Publicat în Media relations, Neclasificat | 1 comentariu »

Arrrrgh! there yee hav it matey!!!

Probabil că ai auzit în ultimul timp vorbindu-se în stânga şi în dreapta despre piraţi, piraţi prin centrul vechi sau, mai la obiect, Piraţii din Caraibe: Pe ape şi mai tulburi. Nu pot decât să zic că tot ce ai auzit, ai auzit bine. Suntem peste tot, şi în stânga şi în dreapta şi ai face bine să nu te împotriveşti, pentru că 80.352 de oameni nu au făcut-o. Astfel, cu cele peste 80.000 de bilete vândute în weekend-ul de lansare în România, Piraţii din Caraibe: Pe ape şi mai tulburi devine liderul absolut în box office-ului românesc din toate timpurile, fiind cea mai bună lansare de film. Am reuşit astfel să surclasăm recordul deţinut până în prezent de filmul „Avatar”, acesta reuşind să vândă 67.000 de bilete în primul weekend. „Piraţii din Caraibe: Pe ape şi mai tulburi” se înscrie astfel pe lista nominalizărilor la categoria „Filmul anului 2011”.

Citeşte mai departe »

Scris de Mirela Podea Miercuri, 25 Mai 2011, ora 8:29
Publicat în Neclasificat | 2 comentarii »

Trei Doamne si toate trei…

Acum 6 luni am cunoscut aici o echipa extraordinara alaturi de care zilnic descopar lucruri noi si extrem de interesante.  Acum ma bucur ca ne imbogatim echipa cu trei noi colege,  care ni s-au alaturat de-a lungul ultimei luni. Citeşte mai departe »

Scris de Alina Damaschin Marți, 24 Mai 2011, ora 9:54
Publicat în jurnal de agentie | Nici un comentariu »

Despre fundite, bratari si alte suveniruri

In ultima vreme, aproape toate campaniile sociale de amploare au inclus printre tacticile lor, distributia unui mic suvenir, prin care participantii sa-si demonstreze sprijinul pentru cauza respectiva. Fie ca a fost vorba de fundite de diverse culori, o bratara sau un tricou cu simbolul campaniei, beneficiarii finali au putut observa la cei din jurul lor, sprijinul oferit. Dar cum am putea sa ne dovedim sprijinul pentru aceia dintre noi, care pot doar sa simta solidaritatea nostra?

Citeşte mai departe »

Scris de Costin Marcu Miercuri, 11 Mai 2011, ora 16:01
Publicat în Question Mark | Nici un comentariu »

Cum sa nu abuzam de Social Media

Mi-aduc aminte ca unul din lucrurile care m-a “izbit” pe la inceputurile mele in publicitate era apelul la conceptul de strategie. M-a izbit pentru ca mi se parea ca se abuzeaza de acest cuvant, ca se inventeaza specialitati fara substanta, specialisti fara meserie, mi se parea ca la intrebarile reale si concrete ale clientilor publicitatea raspunde cu notiuni apretate si savante, elucubrante si greu de inteles, spuse de niste “senior – ceva” de douazeci-si-ceva de ani.

Citeşte mai departe »

Scris de Eliza Rogalski Marți, 19 Aprilie 2011, ora 22:18
Publicat în jurnal de agentie | 4 comentarii »