Mirajul unei labe de urs

Cred, sincer, că există puţine industrii, în acest moment, la fel de răscolite şi de agitate precum cea a comunicării. Şi puţine meserii la fel de pline de contradicţii precum cea a unui om de comunicare/PR-ist/[insert cliché here….].  La urma urmei, în orice alt domeniu ai lucra, definiţia e simplă: medicul salvează vieţi, arhitectul schiţează clădiri, inginerul construieşte maşinării şi roboţi, reprezentantul de vânzări vinde, reprezentantul de marketing pune fundiţe frumoase pe cele de mai sus şamd. Chiar în acea plăcintă uriaşă a mixului de comunicare, PR-ul ocupă o zonă gri, cenuşie, incertă şi, de cele mai multe ori, minusculă.

Ca atare, omul de comunicare, PR-istul, va fi întotdeauna o cenuşăreasă vag schizofrenică şi cu mari probleme de personalitate. Judecat din exterior, îi va fi greu să se auto-definească. Serios acum, câţi dintre voi aţi reuşit cu succes să le explicaţi părinţilor în ce constă activitatea voastră de toate zilele?

Citeşte mai departe »

Limba ascuţită a tehnologiei

Inovaţia în tehnologie este de necontestat. În fiecare zi se anunţă noi şi noi produse şi sisteme revoluţionare, toate asociate cu un beneficiu concret, acela de a face viaţa mai uşoară, mai frumoasă sau mai bogată în experienţe.

Tehnologiile sunt astăzi motorul schimbărilor sociale, prin alterarea comportamentelor, a gândirii, a memoriei, cât şi prin faptul că ele produc, fără doar şi poate, o cantitate considerabilă de cuvinte şi concepte noi. În practica relaţiilor publice, explozia de concepte ce survine ca urmare a proliferării tehnologiilor, pune o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte definirea şi explicarea lor către public.

Citiţi mai multe pe pr-romania.

 

 

 

Dincolo de publicitate – prezentare PR and the Web

Iată mai jos prezentarea susţinută ieri de Eliza la PR and The Web, ştim că o aşteptaţi.

Nu uitaţi şi de testul de webvocacy pentru branduri, il puteti face aici.

Un picior de om pe-un picior de plai

A trecut multa vreme de cand “flacara violeta” a facut cariera in presa, aproape credeam ca nu va avea concurent la titlul de “subiectul deceniului”. Gresit. Un banal picior ascuns intr-un la fel de banal bagaj al unui cetatean chinez risca sa detroneze “flacara violeta” din topul subiectelor mele favorite care arata ca orice poate ajunge subiect de presa.

Citeşte mai departe »

Cum să eviţi supradoza în Social Media

“Dragă cititorule, Îţi scriu din camera virtuală a oglinzilor, unde-mi petrec tot mai mult timp în ultima vreme şi unde reuşesc, în cele mai multe zile, să controlez supradoza de informaţii de pe Facebook, Twitter, bloguri şi mai nou, Pinterest. Sigur ştii despre ce vorbesc, înţeleg că ajungi şi tu destul de des în camera oglinzilor şi sunt convinsă că ai observat cât s-a schimbat în ultimii ani.[...]

Continuarea o puteţi citi pe PR Romania.

Hai să vă povestesc despre un cal!

Pentru ca acest exerciţiu să fie complet sincer, sunt obligată să precizez, încă de la început un singur lucru: nu m-am aflat, în viaţa mea, aproape de un cal! Nu am crescut, hrănit din palmă, ţesălat sau mângâiat vreodată un cal! De altfel, primul „rendez-vous” cu o găină a fost abia cum doi ani! Sunt o făptură artificială, 100% urbană care şi-a petrecut copilăria printre betoane şi grădinile din spatele blocului, furând cireşele vecinilor! Vă rog, nu aruncaţi cu pietre! S-ar putea să ripostez!

Citeşte mai departe »

Despre o prietenie adevarată

Emoțiile sunt cele care unesc sufletele. Iar o prietenie adevarată nu se destramă niciodată indiferent de încercările prin care este nevoită să treacă pentru a se defini. Suferința unește, dar și maturizează. Iar oamenii devin mai buni și mai uniți dacă au scopuri comune pozitive.

3 surse de inspiraţie pentru luni

Am încheiat săptămâna trecută cu trei idei interesante care mi-au ieşit în drumul mouseului şi am zis că nu ar fi deloc rău să le împărtăşesc cu voi, poate vă îndeamnă la idei bune săptămâna ce abia a început.

What Makes Love True m-a înduioşat teribil, am petrecut zeci de minute colindând pe străzile Manhattanului şi citind cum, cât şi pe unde se mai iubesc cei din New York. Mi-aş dori un pic de poezie-realitate ca asta şi pentru Bucureşti.

Vanity Fair îşi întreabă cititorii cât de atenţi sunt la ortografia articolelor pe care le citesc în revistă şi mai ales la “ciudăţeniile ortografice”: Should Vanity Fair Be a Spelling Vigilante? Cred că fiecare limbă are o serie de cuvinte care arată şi sună neobişnuit, deşi sunt scrise corect, dar mi-a plăcut că Vanity Fair se întreabă în ce măsură ciudăţeniile ortografice distrag atenţia de la articolele propriu zise.

Dacă vă întrebaţi cum să spui bine o poveste de jos în sus, fotograful britanic Tom Robinson vă arată cum în colajul foto Feet First: travels through a couple’s relationship. Mi-a plăcut perspectiva şi am avut, vreme de 21 de poze, senzaţia unei poveşti clar conturate din elemente puţine şi bine alese, care lasă loc de imaginaţie şi curiozitate.

Acestea fiind scrise, săptămână inspirată vă doresc! :)

 

Educatie si suflet

Miercuri seara am participat la Gala Premiilor in Educatie, un proiect anual initiat de catre Fundatia Dinu Patriciu care recompenseaza exemplele de buna practica din domeniul educatiei – oameni, institutii si organizatii, tot oameni adica.

Din pacate majoritatea subiectelor legate de educatie sunt tabloidizate…si in cazul acesta se poarta extremele, cu olimpici internationali si  absolventi de bac, despre salarii si performanta profesorilor.

Evenimentul a fost o surpriza si o gura de aer proaspat…oameni autentici, discursuri simple, pline de bun simt si de substanta. Povesti despre proiecte extraordinare ale unor elevi, studenti sau profesori din toata tara care au depasit orice dificultate financiara si au influentat existenta propriilor comunitati, fara sa astepte niciun fel de beneficiu material. Oameni modesti, scosi din anonimat si aplaudati pentru ca reusesc sa schimbe lumea din jurul lor.

Le-am fost recunoscatoare pentru ca ne inspira pe toti si pentru ceea ce sunt…. creatori de viitor.

Mai multe detalii despre laureati si povestile lor aici si poze de la eveniment aici.

Oops!… I did it again!!!

 

Momente ca cele de ieri mă fac să-mi aduc aminte de ce-mi place meseria asta. Cuvintele nu prea-și au rostul în astfel de situații, însă cert este că mi-era dor de niște oameni și am pus la cale Grand Prix-ul Blogosferei, în cinstea lansării celei mai noi animații Disney – Mașini 2.

I-am strâns pe toți, cu mic, cu mare, pe pista de la Amckart – să fi fost vreo 40! M-am bucurat nespus că au reușit să ajungă și, de tare ce m-am bucurat, i-am băgat în calificări direct: patru grupe, însă numai zece finaliști. S-au distrat și nu s-au accidentat (slavă domnului), motiv pentru care avem ce citi.

Impresii la cald au circulat răsunător pe twitter, numai căutați #GPblogosferei și #karturi, dar și pe facebook, pe bloguri și mai ales în offline. Îmi sunteți tare dragi și abia aștept să ne revedem să mai scârțâim niște roți.

Felicitări câștigătorilor – Alex Odă, Augustin Radu și Tudor Iacob.

Mulțumim domnului Titi Aur pentru sfaturile acordate blogosferei. Știm că onlineul va vui și mai tare de acum încolo.

P.S. Poze aici și aici!!!