Mirajul unei labe de urs
Cred, sincer, că există puţine industrii, în acest moment, la fel de răscolite şi de agitate precum
cea a comunicării. Şi puţine meserii la fel de pline de contradicţii precum cea a unui om de comunicare/PR-ist/[insert cliché here….]. La urma urmei, în orice alt domeniu ai lucra, definiţia e simplă: medicul salvează vieţi, arhitectul schiţează clădiri, inginerul construieşte maşinării şi roboţi, reprezentantul de vânzări vinde, reprezentantul de marketing pune fundiţe frumoase pe cele de mai sus şamd. Chiar în acea plăcintă uriaşă a mixului de comunicare, PR-ul ocupă o zonă gri, cenuşie, incertă şi, de cele mai multe ori, minusculă.
Ca atare, omul de comunicare, PR-istul, va fi întotdeauna o cenuşăreasă vag schizofrenică şi cu mari probleme de personalitate. Judecat din exterior, îi va fi greu să se auto-definească. Serios acum, câţi dintre voi aţi reuşit cu succes să le explicaţi părinţilor în ce constă activitatea voastră de toate zilele?
