Cafeneaua Rogalski Grigoriu

5 ani

Scris de Eliza Rogalski Marți, 21 Aprilie 2009, ora 13:27

despre mine mi-a fost intotdeauna greu sa scriu ceva. poate si de aceea am amanat atata vreme sa scriu despre acest lucru.  asa ca mi-ar fi mai usor daca as lua-o pe ocolite.

am venit la Tempo acum 5 ani, nestiind prea bine ce e o agentie de publicitate, iar despre publicitate in general stiam tot atat de mult cat un om care se mai uita la televizor in pauzele alocate. despre Dragos Grigoriu nu auzisem, nici despre Cannes, nici despre Teodora Migdalovici, nici despre o multime de alti oameni fascinanti pe care i-am cunoscut in acesti ani.

in 2005, intr-o zi de mai, eram in conferinta de presa cu un client si ma suna o colega din agentie – Ramona – care imi spune terminata de emotie ceva-nu-stiu-ce despre Cannes si despre mine. eram pe un camp, n-aveam semnal, deci am zis ca mai bine sa ma intorc in agentie ca poate n-a inteles ea bine. intelesese bine – Dragos anuntase prima delegatie Tempo la festivalul de la Cannes, iar eu eram unul din cei 25 de colegi care au mers acolo pentru prima oara in viata lor. Am fugit acasa cu vestea, ca nu puteam sa spun la telefon asa ceva, apoi la spital, la tatal meu sa il anunt ce mi se intampla. M-am bucurat doua zile, apoi tatal meu a plecat acolo unde pleaca toti parintii atunci cand copiii lor se fac mari, desi, poate, un pic prea devreme…

Am mers la Cannes in iunie si pot sa spun cu mana pe inima ca nu se poate povesti ca experienta profesionala. M-am intors convinsa ca nu exista granite intre idei, ca disciplinele din care provenim sunt doar executii ale unor idei, pe care, daca le avem, trebuie sa ne batem pentru ele, iar daca nu le avem, trebuie sa ne inclinam in fata lor. Mi-am dorit sa ma reintorc la Cannes fie doar si pentru a vedea inca o data ca nu trebuie sa fii “creative-ceva” ca sa iti vina o idee.

Anul trecut, in toamna, m-am intalnit cu Teodora la un forum regional de comunicare si printre altele mi-a spus ca sunt sanse mari sa fie introdusa, din 2009, o categorie de PR la Cannes, moment pe care l-a pregatit si la care a lucrat ani de zile fara sa stie nimeni si ca, mai mult decat atat, va lupta pana la capat ca juriul de PR sa includa si un specialist din Romania. Mai multa bucurie nu cred ca mi-a creat cineva vreodata vorbind despre meseria asta si despre felul in care o idee a devenit realitate, din convingere si entuziasm.

Acum putina vreme am primit vestea ca sunt primul jurat roman la Cannes.  Toata lumea ma intreaba ce cred, ce simt, ce parere am. Si in timp ce raspund la telefoane si mailuri, ma vad pe mine, acum 5 ani, crescand alaturi de oameni carora li se datoreaza aceasta onoare. Sunt cei care au crezut in mine, desi nu aveam pedigree, cei care m-au intors pe drumul meu de fiecare data cand nu mai stiam care e el, cei care nu m-au lasat sa ma bucur in victorii caldute, cei care m-au facut sa ma indoiesc de mine ca sa fiu sigura ca nu pot fi decat asa, cei care imi stiu si bunele si relele si care  au trait cu mine povestea acestor 5 ani. Lor le multumesc pentru ca sunt primul jurat roman la Cannes.