Cafeneaua Rogalski Grigoriu

arta rasturnarii de situatie

Scris de Eliza Rogalski Marți, 25 August 2009, ora 14:57

m-am ferit sa scriu despre episodul doamnei ministru care gestioneaza vacantele romanilor, si nu numai, lipsind o vreme din tara si nefiind chiar la curent cu ce se discuta pe la televiziunile noastre. am revenit insa cu doar cateva zile inainte de episodul “buchetul de trandafiri” in care doamna ministru de mai sus parasea incinta parlamentului, incheind astfel episodul unei anchete parlamentare ce isi propunea sa dezvaluie, tinandu-ne atenti.

la cateva zile distanta, imi mentin parerea ca a fost una din cele mai abile miscari de imagine ale unui politician, o chestie facuta cu ajutorul altora si gestionata magistral de o femeie politician, al carui nume il stiti si voi. sa le luam pe rand.

plictisita de aproape 20 de ani in care autostrazile se misca in ritm de melc, in care singurele blocuri noi functionale sunt construite de niste privati care le vand la niste sume deloc mititele, in care fiecare pas inainte inseamna de fapt trei pasi inapoi, populatia privitoare la televizor vrea sa vada niste oameni care fac. sau care declara ca fac. sau care declara niste planuri si fac una-alta in directia respectiva, chiar daca ar putea face mai mult. “politicianul care face” ar avea, deci, teoretic, sanse sa castige ultima bruma de capital de simpatie (intelegere, atentie, numiti-o cum vreti).

sa numaram politicienii din guvern care ocupa spatiul mediatic “facand” (cu exceptia acelui politician “care face”, stiti voi cine), chiar daca acest “a face” inseamna sa calaresti un cal sau sa incerci apa marii la distanta de 1 metru de balerinii cu brand pe talpa.

si in acest elan se dezvaluie ca faptele respective, cele care creeaza impresia de activitate, n-ar fi chiar asa curate. se intocmeste o comisie parlamentara alcatuita exclusiv din oponenti. se scurge o inregistrare. incepe un scandal. doamna ministru ba se duce, ba nu se duce, pana la urma se duce la comisie si apare cu un buchet de trandafiri care n-am inteles ce rol avea, dar care o ajuta sa pozeze in victima, din nou. gestul – frumos in esenta lui – confirma pozitia de victima a unui ministru care vrea sa faca. episodul trece, pentru ca, nu-i asa, un alt scandal apare pe agenda si trebuie disecat si privit din toate partile.

oricat de bun strateg de comunicare ai fi, iti trebuie niste “vant in panze” ca sa ai parte  de un episod pe numele sau “buchetul de trandafiri” si inspiratie ca sa stii ce sa faci cu el. o alta doamna ministru nu a avut parte de trandafiri si nici de casete inregistrate si am vazut ce-a patit…

uitandu-ma in urma la aparitiile publice ale doamnei atat de cunoscute noua tuturor, ma intreb daca in adn-ul sau de politician e ceva mai mare si mai complex decat partidul din care face parte. am vazut putini ministri care sa gestioneze cu atat abilitate impresia de “vai saraca, o chinuie rau…n-o lasa sa faca” si n-am vazut inca niciun ministru investigat care sa iasa din comisie cu flori si sa pozeze atat de bine in aceasta pozitie. sa invatam deci din arta rasturnarii de situatie de la cei care le ofera gratis. si sa dam flori milioanelor de femei care duc criza in spate, dupa ce au dus tranzitia in brate si au facut-o mare si frumoasa asa cum e. n-am inteles niciodata gestul cu trandafirii, dar daca as fi vrut sa-l vad complet, el ar fi aratat asa: doamna ministru, oferind florile primite de la parlament unei mame care abia a nascut. va dati seama ce am fi vazut atunci la televizor?!