Ce admiram la parintii nostri?
Scris de Eliza Rogalski Miercuri, 16 Aprilie 2008, ora 7:58
Aseara am abandonat jurnalele de stiri pentru o emisiune de pe TVR, moderata de Liviu Mihaiu. Am nimerit pe la mijloc si cred ca tema era despre copii si parintii lor. La un moment dat, Mihaiu a pus tinerilor intrebarea “ce valori admirati la parintii vostri, totusi?”
Mi-am pus intrebarea ce valori admiram noi la parintii nostri, avand in vedere ca nu mai suntem nici adolescenti, nici post adolescenti, ci oameni in toata firea.
Intr-un fel suntem o generatie tampon intre parintii si copiii nostri. Parintii mei au trait in comunism, eu am copilarit in comunism, dar fiul meu s-a nascut si creste in anii de dupa. El are cate putin din toate, eu am avut cate putin din cateva lucruri. Parintii mei au avut cate putin din si mai putine lucruri.
Ce valori admir eu la parintii mei? Rezistenta. Capacitatea extraordinara de a inlocui lipsurile materiale cu o tona de iubire. Puterea de sacrificiu. Nu stiu daca sunt in mod neaparat niste valori corecte din perspectiva zilelor noastre, dar eu admir aceste lucruri la ei, poate tocmai pentru ca nu le pot face atat de bine.
Ce valori admirati voi la parintii vostri?
7 răspunsuri la “Ce admiram la parintii nostri?”
Suna cam demodat, dar eu admir la ei iubirea neconditionata de care dau dovada. De multe ori imi dau seama ca ma port urat sau pur si simplu nu le acord atentia pe care ar merita-o. Chiar si eu ma mir cum de fiecare data au puterea sa treaca peste toate astea si sa tina le fel de mult la mine… Si ma intreb daca as putea vreodata sa fiu la fel.
Scris de Paula în data de 16 Apr 2008 ¶
Cred ca iubirea neconditionata e o valoare generala a rolului de parinte. Teoretic. Practic, nu stiu, s-a schimbat ceva? Poate s-a schimbat “limita” la care copiii din ziua de azi testeaza iubirea neconditionata a parintilor…
Scris de Eliza Rogalski în data de 16 Apr 2008 ¶
Cred ca adaptabilitatea. Eu nu pot sa ma inchipui crescut, educat si format intr-un sistem inchis, centralizat, in economie planificata (chiar si pana aici e suficient de greu), iar apoi sa trebuiasca sa sari parleazul intr-un sistem concurential, in economie de piata. Desigur ca unii s-au adaptat mai bine ca altii si ca asta s-a intamplat de nevoie, nu neaparat de voie, dar asta nu diminueaza cu nimic meritul. Si cam aceeasi situatie se gaseste si pe plan politic. Oameni obisnuiti cu un stat paternalist, care iti da (atat cat ai nevoie, atat cat vrea el), a trebuit sa se acomodeze cu un stat pe care il mai poti trage si de maneca (si adesea chiar trebuie). A trebuit ca ei sa isi antreneze corzile vocale politice, sau chiar sa si le inventeze. Si nu mi se pare deloc putin lucru.
Scris de Sorin Dincea în data de 16 Apr 2008 ¶
Cand aveam 14 ani, mama mi-a spus ca trebuie sa invat o meserie, ca sa am o “paine usoara”. Eu vroiam invatatoare. Ea vroia medic. Asa ca m-a trimis la scoala de asistente medicale. Viata mea n-a fost pana la urma asa cum vedea ea, dar macar vedea ceva pentru mine in intunericul ala. Si asta mi se pare o mare calitate.
Scris de Eliza Rogalski în data de 16 Apr 2008 ¶
eu admir foarte mult radbarea. la tatal meu, cel putin. pe mama nu am cunoscut-o prea bine, din pacate, dar stiu ca avea ceva valori de admirat din care implicit, derivau o serie de calitati. (de exemplu generozitate, toleranta si o intelegere de neinteles pentru mine. nu stiu ce-ar fi facut in ziua de azi, fata in fata cu o rautate parca mai accentuata, cu un numar mai mare de cersetori si hoti) rabdare, deci, de orice fel. de la o zi inceputa prost pe care stie ca nu o poate incheia cu bine decat daca isi doreste cu adevarat lucrul asta (pentru ca depinde foarte mult de el), rabdare fata de mine, rabdare in termeni de investitie in resursele si educatia care mi-au fost acordate, rabdare ca maine este o noua zi si ca toate lucrurile facute azi se fac fie pentru a rezolva o problema, fie pentru ca exista o voce interioara si un rationament clar sau pentru a duce, pur si simplu, la capat o idee. rabdare, nu in ultimul rand, la sfarsitul unei oarecare zile proaste tradusa intr-un zambet calm sau o imbratisare de noapte buna. si cred ca aceasta rabdare de care vorbesc poate deriva si dintr-o adaptabilitate de care vorbea sorin mai sus. o rabdare cu ajutorul careia te poti adapta oricarei perioade, persoane, locatie.
Scris de anasimaria în data de 19 Apr 2008 ¶
Ceea ce admir eu la parinti in general si mai ales la ai mei este puterea de sacrificiu si oarecum usurinta cu care se lasa pe sine pe al doilea plan ca noi sa avem sansa pe care ei probabil nu au avut-o. Un alt lucru care il apreciez puterea de a-si calca pe suflet cand ne pedepsesc, cand cu o fata dura de portelan ne trimit la colt, cand ei defapt sufera in sinea lor. Insa, ceea ce face pe un parinte cu adevarat deosebit ,e capacitatea de a da sfaturi si povata in orice moment, si sa te asculte atunci cand ai nevoie. De aceea ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit niste parinti deosebiti.
Scris de naked_ryan în data de 23 Mar 2010 ¶
I’m just commenting to make you know what a wonderful discovery my friend’s child found viewing the blog. She even learned too many issues, not to mention how it is like to have an incredible teaching nature to make men and women easily gain knowledge of a number of complicated matters. You truly exceeded visitors’ desires. Many thanks for coming up with the productive, trusted, explanatory not to mention unique tips on this topic to Ethel.
Scris de Przeprowadzka în data de 5 Apr 2012 ¶