ce cauta PR-ul in online?
Scris de Eliza Rogalski Miercuri, 20 Mai 2009, ora 22:04am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau nu comentariul asta, dar ma risc, chiar daca stiu ca nu detin adevarul absolut, dar stiu ca oricum nimeni nu-l detine. tocmai de aceea. am scris mai demult, acum un an, un comentariu despre internet si bani. imi mentin parerea: internetul este forma perfecta de organizare umana, iar a incerca sa cumperi opinii e ceva toxic.
ca sa ma intorc la motivul de la care am plecat, am putut sa vad cum o chestie facuta de agentia mea a condus la, din nou, aceeasi discutie despre bani.
sa o iau cu inceputul. am facut o campanie pentru un brand pentru care lucram - un concurs pentru cititorii de bloguri in care se premiaza cel mai interesant comentariu despre provocare. deci nu despre brandul in cauza. nu despre client. nu despre transpiratie (produsul era un antiperspirant). despre cuvantul provocare. ce am aflat de pe bloguri: printre altele ca am incercat sa cumparam bloggerii. pana am aflat ce s-a intamplat de fapt, mi-am cerut scuze fiecarui blogger care s-a simtit agresat de tonul sau modul in care aceasta invitatie i-a fost adresata (desi ulterior am aflat si eu ca nu toti bloggerii s-au suparat). dupa critici au inceput sa sune telefoanele - “haideti sa va ajutam, avem urmatoarea idee”, lucru pentru care am multumit din nou. deci ce se intamplase de fapt - unii blogeri s-au simtit jigniti, altii s-au simtit normal si au intrat in competitie de la bun inceput. pana la urma nu s-a rupt cerul ca Rogalski Grigoriu a fost trimisa la colt si prin subsolurile blogurilor.
una peste alta, daca as face aceasta campanie eu, as face-o altfel, dar de vreme ce scuzele nu se filmeaza, mi-a mai ramas loc doar ca sa raspund la lucrurile care pana la urma conteaza pentru toata lumea. si anume banii.
Bobby a scris aici niste lucruri adevarate si de bun simt despre cum sa faci PR cu bloggerii, care au ajuns iarasi la bani in comentariile de subsol si preluarile pe alte bloguri.
sa recapitulam. o agentie de PR e specialista in primul rand la consumatori. nu la medii de comunicare (unde sunt specialiste agentiile de media). nu la jurnalisti. nu la bloggeri. nu la dumnezei. ci la consumatori. ca ajunge la ei prin ziare, prin TV, prin bloguri, prin facebook sau pur si simplu punandu-le o piedica pe scari, e problema lor (a agentiilor). ca bloggerii detin o parte din consumatori ca audienta fidela e meritul lor exclusiv, cu atat mai mult cu cat nimeni nu le plateste salariile, telefoanele, chestiile. dar nu detin toata audienta. de-aia nu faci PR doar cu bloggerii.
acuma, ce treaba are o agentie de PR pe internet. pai treaba ei este sa a) vada despre ce se converseaza consumatorii cu bloggerii lor si intre ei si b) sa le dea chestii folositoare in aceasta conversatie. in niciun caz sa cumpere ceva, ca nu suntem la piata.
de ce se duce o agentie de PR in online. sincer, in primul rand ca sa nu mai depinda de toanele niciunui redactor care s-a certat cu nevasta dimineata. sau care nu stie despre ce sa scrie pana azi la ora 2. pentru ca pe internet e liber, nene, inclusiv la injuraturi. si daca se duce in online isi asuma inclusiv asta. cand greseste se indreapta si merge mai departe.
cine si de ce plateste o agentie de PR. o plateste clientul. si o plateste pentru punctele a) si b) de mai sus. daca e nevoie de bani pentru bloggeri, se duce la agentia de media a clientului si ii zice; “uite, ar fi bine sa faceti X si Y care costa atat”. banii vin nu de la agentia de PR, ci de la agentia de media, care ea stie cel mai bine ce si cat sa aloce, sau daca tampenia care i-a trecut prin cap agentiei de PR e buna la ceva pentru client.
in toata discutia asta despre bani, vorbe si interese intervine de prea putine ori consumatorul - si aici ma refer nu la posesorii de bloguri care citesc bloguri, ci la nea georgica, ala care citeste blogul ca sa afle si el una alta, dar n-are blog, are banuti in buzunar si din ei traim toti. si nea georgica ce-a inteles din toata discutia ultimelor zile: ca niste unii (PR-ii adica) fenteaza clientii, bloggerii si pe el, pe nea georgica.
daca ar fi asa, am avea niste agentii de PR foarte tari. dar n-avem. avem in schimb niste agentii care incearca si ele sa faca pe online cum s-or pricepe, isi trimit oamenii pe la toate sindrofiile unde vorbesc bloggeri, fac campanii, unele bune, altele proaste, mai desfac o sampanie cand conving cate un client sa nu uite ca jumatate din populatia romaniei e consumatoare de internet (de internet, nu de bloguri), o iau de la capat cand se intepenesc in prostii, si tot asa. vorbim aici despre mai putin de 5% din totalul agentiilor, ca restul au adormit cu capul pe comunicate si se trezesc doar cand mai trece cate-un mort pe strada.
cu tot respectul, sunt absolut convinsa ca inca nu s-a nascut dumnezeul internetului, cum nu s-a nascut inca nici dumnezeul televiziunilor. drept pentru care pot sa afirm ca discutia despre bani si PR e gresita. si chiar daca s-ar naste maine dumnezeul blogurilor si al internetului, toata lumea stie cum e cu acatistele platite, da?
ce faci cand o agentie de PR nu te convinge, ca blogger, ca are ceva interesant sa-ti spuna tie si comunitatii tale - ii dai cu flit (public sau nu). ok, cu asta sunt acord (desi mi-e teama ca o sa vad tot aceleasi agentii date cu flit, ca celelalte s-au speriat si s-au ascuns sub pat pana trece nebunia asta cu internetul). dar nu incepi sa dai cu tot rahatul din lume in ele ca iau bani si tie nu-ti dau, ale dracului! ce faci tu, agentie, cand o dai de gard cu un blogger? iti ceri, nene, scuze, si faci mai bine data viitoare. nu conteaza ca pentru ceilalti 10 ai facut bine pana azi, ai suparat unul singur, nu bagi sub pres, vorbesti, iti ceri scuze, pui oamenii sa invete, aduci altii, faci ceva. dar faci ceva pentru nea georgica. nu pentru X, nici pentru Y de pe internet.
si daca faci ceva pentru nea georgica, ala care ne plateste pe toti, o sa aiba toata lumea un loc sub soare. deci, decat sa vorbim despre cine cate mii de euro s-au vanturat, mai bine vorbim despre cum ii luam banii lui nea georgica, impreuna sau separat, dar mai bine impreuna, ca de-aia internetul e facut sa incapa toata lumea in el. si ce iese din asta: agentiile de PR vin cu ce stiu (sau teoretic ar trebui sa stie) despre nea georgica, bloggerii vin cu chestii destepte despre cum sa-l faca pe nea georgica mai captiv decat este, agentiile de online vin cu butoanele si clientul cu banii.
gresesc undeva?
daca gresesc, inseamna ca sunt iarasi in romania. dar nu cred ca gresesc si despre asta presimt ca o sa se vorbeasca la urmatoarea intalnire (pe blog sau la bere) intre agentii destepte si bloggeri cu tupeu si idei.
pana atunci, “get on your boots” 
24 răspunsuri la “ce cauta PR-ul in online?”
sper ca nu si-a luat cineva penalizare. Cum ziceam, nu trebuie luat in tragic, ultimul paragraf e genial.
Insa colaboarea asta trebuie derulata pe o idee de discutie intre PR si restul oamenilor implicati. Ca de fapt asta terbuie sa se intample, asta face PR-ul comunica si vorbeste, dupa care se vad rezultate.
Scris de Piticu21 în data de 20 Mai 2009 ¶
foarte corect spus, Eliza! si foarte bine ca ai decis sa iti spui parerea despre situatia iscata. dincolo de bloggeri si PRi suntem oameni, invatam, gresim, invatam si mai multe. bafta!
Scris de laura în data de 21 Mai 2009 ¶
Du riscul de a fi exclus din eventualele viitoare contracte ale agentiei dumneavoastra cu bloggerii, imi permit sa fac un mic comentariu. De fapt nu-i ceva ce nu s-a mai scris, ci vreau sa repet ceva ce s-a spus pe toate blogurile care au reactionat la acel e-mail. In primul rand vreau sa precizez ca articolul meu nu a fost scris ca un raspuns la e-mailul trimis de agentia dvs. Este vorba despre cu totul alta situatie si o alta agentie de PR. In al doilea rand, vreau sa-mi permiteti sa va citez:
“cine si de ce plateste o agentie de PR. o plateste clientul. si o plateste pentru punctele a) si b) de mai sus. daca e nevoie de bani pentru bloggeri, se duce la agentia de media a clientului si ii zice; “uite, ar fi bine sa faceti X si Y care costa atat”. banii vin nu de la agentia de PR, ci de la agentia de media, care ea stie cel mai bine ce si cat sa aloce, sau daca tampenia care i-a trecut prin cap agentiei de PR e buna la ceva pentru client.”
E foarte corect ce spuneti aici. Banii nu vin de la agentia de PR. Dar agentia de PR este PLATITA pentru campania respectiva. Iar formularea e-mailului dumneavoastra a fost sub orice critica. Dumneavoastra luati bani pentru o campanie si oferiti unor cititori de bloguri un premiu de cateva zeci sau sute de lei. In caz ca nu stiti, pe bloguri concursurile cu premii pentru cititori au depasit de mult pragul sutelor de euro. Eu am concurs in derulare acum cu premii de peste 500 de euro, Bobby la fel, Manafu la fel. Era stick-urilor de memorie date ca premii a apus de mult.
Si mi se pare normal ca un blogger sa se supere atunci cand unii care fac bani (pentru ca nu cred ca firma cu care aveti contract v-a platit in bani de taxi sau bilete de metrou) incearca sa profite de cei care-si castiga painea din blogging. Da, sunt convins ca au fost unii care s-au excitat atunci cand au vazut ca sunt bagati in seama, dar acele persoane ori nu traiesc din blogging, ori isi permit sa faca acte de caritate. In momentul in care agentia voastra nu castiga nimic dintr-o campanie si o face pro bono voi fi primul care va va ajuta. Dar cand voi luati banii si noi ne umplem de respect, nu mai este fair play.
Nu sunt disperat dupa bani, asa cum nici ceilalti bloggeri nu sunt (cel putin cei pentru care pot garanta), dar exista o limita. O limita pe care am descris-o foarte explicit in articolul de pe blogul meu. Unii au stat la o bere cu noi, apoi au stat altii si apoi au inceput e-mailurile. “Te rog, ajuta-ma si pe mine”, “Si pe mine”, “Si pe mine”, si asa mai departe.
Daca nu as fi stiut despre ce este vorba, mi-ar fi curs o lacrima citind acest articol si as fi reactionat asemenea cititorilor blogului unui mare “vedet” de televiziune. Adica m-as fi dus sa injur bloggerii aia rai care au denigrat sarmana firmulita de PR care facea doar fapte bune. Dar asa-i ca nu-i asa?
Daca banii vin de la “nea georgica” care citeste blogurile si de la care mancam toti, de ce sa manance doar agentia de PR si nu si bloggerii care-i ajuta? Corectati-ma daca gresesc, dar din e-mailul trimis de agentia voastra (ce-i drept nu mie, dar am avut si eu acces la el ca na, suntem o comunitate), bloggerii nu vedeau nici un ban de la nea georgica. Un nea georgica fomist primea niste produse, agentia dvs. lua banii pe campanie si bloggerii mancau recunostinta pe paine (daca aveau paine, altfel mancau doar recunostinta si tot cu recunostinta isi plateau si chiria).
OK, v-ati cerut scuze. Frumos din partea dvs. Dar asta nu cumva inseamna ca bloggerii ofuscati au fost eliminati din viitoarele campanii pe bloguri? Da, e usor sa spui “Ne cerem scuze, nu se mai repeta, data viitoare vom…” Va mai exista o data viitoare pentru bloggerii care au scris? Personal, in acest moment, lucrez cu doar doua agentii si sunt foarte multumit de serviciile lor, asa cum cred ca si ele sunt multumite de serviciile mele. Nu as refuza colaborarea cu o a treia sau o a zecea, nu sunt ipocrit sa spun ca-mi ajung banii de la cei cu care lucrez si nu vreau mai mult.
Dar as refuza colaborarea cu o agentie care ma plateste o data si apoi “ma roaga sa-i ajut” de vreo trei patru ori. Vorba aia, radem-glumim, f…. - platim. Suntem prieteni, bem o bere, ne hlizim, povestim… Dar cand vine vorba de afaceri se sare cu banul. Daca eu vreau promovare platesc, daca vor ei, platesc. Sunt de acord ca toti trebuie sa-l convingem pe nea georgica sa scoata banii din buzunar dar nu gratis.
“mai bine vorbim despre cum ii luam banii lui nea georgica, impreuna sau separat, dar mai bine impreuna, ca de-aia internetul e facut sa incapa toata lumea in el.”
Citatul de mai sus e ok. Dar problema e ca, momentan, doar unii vor sa-i ia banii lui nea georgica, si aia nu sunt bloggerii. Stiti cat de multe e-mailuri de genul “Vrem reclama la tine, dar vrem o luna gratis, de test, sa vedem cum merge. Daca nu suntem multumiti nu cumparam si nici nu-ti platim luna de test” primim? Stiti cat de mult se burica unii cand le spui ca nu dai perioade de test gratuite? Unii fac spume, altii spun ca esti tepar, altii te injura, altii se jura ca nu vor mai lucra niciodata cu tine.
Cred ca voi incheia aici, pentru ca daca mai scriu un pic deja cred ca depasesc in amploare articolul la care comentez… Oricum, concluzia e una singura. Cand unii isi iau bani pentru o campanie ar fi frumos sa le ofere si celor cu care lucreaza si nu sa-i roage frumos sa-i ajute sa castige bani… Sa manance toti din asta, ca d-aia e loc pentru toata lumea pe internetul asta. Pentru ca, pana la urma, asta inseamna profesionalism, nu? Pe langa asta, comparatia cititorului cu un “nea georgica” mi se pare gresita. Eu nu imi consider cititorii niste georgei sau dorei pe care trebuie sa-i prostesc sa cumpere un produs. Recomand un produs care merita sau prezint un produs dintr-un punct de vedere obiectiv. Nu pot face reclama la Dacia Logan si sa spun ca rupe in doua un BMW pentru ca, pe langa ca eu stiu ca nu-i asa, ma mai fac si de ras atunci cand ma contrazic altii si-mi spun ca sunt platit sa mint.
In rest, toate cele bune si poate ne vom intersecta pe viitor (chiar daca stiu ca-i foarte putin probabil sa colaboram vreodata, suntem romani cu totii si nu ne place critica, nu?).
Scris de VisUrat în data de 21 Mai 2009 ¶
E jalnic sa tii un blog ca sa faci bani. Se vede cind un blogger posteaza ca sa creeze trafic si sa-si ia banul. Calitatea dispare. Observ ca-mi pierd interesul fata de bloguri care se screm sa stoarca bani postind mult si prost. Pozitia ta este prea binevoitoare fata de bloggingul “comercial”. Sint o gramada de impostori si veleitari care au dat de gustul banului si cred ca au descoperit formula ideala. Reclama pe blog nu functioneaza. Money well wasted.
Scris de Tuareg în data de 21 Mai 2009 ¶
@piticu: nimeni nu si-a luat penalizare. nu am penalizat pe nimeni in viata mea, ca nici eu nu am plecat acasa fara bani cand am gresit, si de-aia m-am facut mare. @visurat: cum spuneam, nimeni nu e dumnezeu pe internet, deci nici noi (desi, pe lantul trofic noi am fi cam ultimii care ne-am putea gandi vreodata la asa ceva) deci nu penalizam blogerii, nu facem interdictii, ocolisuri si de-astea. ca sa fac scurta povestea mea de mai sus - o agentie de PR nu ia bani pentru ca face ceva cu blogerii, ci pentru ca face ceva ca nea georgica sa cumpere produsul clientului, iar in lista de “to do” a agentiei si numara si relatia cu blogerii, care nu este, repet, exclusiva. agentiile fac lucruri pe softpedia, pe facebook, in SL, pe hi5, pe linkedin si pe bloguri. ce fac agentiile de PR cu blogerii - tu cand te-ai casatorit cu o fata i-ai aratat bani sau i-au spus ca o iubesti? eh, PR-ul e “din dragoste”, media e “de bani”. O agentie de PR nu o sa-ti ceara niciodata sa pui un banner (decat daca are sediul in ferentari si trebuie sa faca de toate), nu o sa-ti ceara niciodata sa scrii frumos si bine despre produsul ei - tocmai de aceea o sa incerce sa te faca sa iubesti produsul acela, sau actiunea pe care ti-o propune, si isi asuma ca daca nu il iubesti o sa-i dai cu flit. aia e diferenta intre “cu bani” si “fara bani”. sau, ca sa citez clasici in viata, “advertising is what you pay for, PR is what you pray for”. reclama gratis, o luna gratis de test, mokangeala si altele - ok, vorbiti despre ele, dar vorbiti cu agentiile de media, sau hai, si cu noi, ca nu ne-o fi asa greu sa ducem vorbele mai departe daca tot ne-am bagat in ele, dar, repet, nu agentia de PR sta cu degetul pe butonul cu bani. si ca sa inchei - cele mai misto lucruri in online le-am facut in viata mea CU bloggerii, nu PENTRU ei.
Scris de Eliza Rogalski în data de 21 Mai 2009 ¶
si ca sa explic de ce agentiile (alea normale, nu garsonierele) nu pot da bani nimanui - nici jurnalistilor, nici blogerilor, nici politicienilor - mai dau din casa un amanunt - ele (nu stiu daca toate, dar pentru noi pot sa confirm) au niste certificari internationale, au semnat niste coduri de bune practici care incep exact cu “nu dam bani in schimbul parerilor bune (sau proaste, in cazul de fata). si le-au semnat tocmai pentru ca niste clienti un pic internationali intreaba de ele intr-un pitch - “bai, voi astia de la PR, ia treceti la tabla cu balance sheet-urile si hartiile aratati-ne ca nu furati, nu trisati, nu dati spaga”. si atunci, cate vreme ramai cu semnatura pe codurile alea internationale de bune practici, nu prea iti permiti sa iti ridice astia dreptul de a te folosi de ele. cel putin nu eu si agentia mea.
Scris de Eliza Rogalski în data de 21 Mai 2009 ¶
voi respectati niste standarde internationale de bune practici, bloggerii vor bani. zoso, piticu, visurat, arhi, de_ce si restul gastii s-au obisnuit sa fie mituiti si le place, mai mult li se pare firesc. ca la spital cand te duci sa te opereze si nu se uita la tine pana nu ii dai plicul. agentii ’specializate in comunicarea pe bloguri’ se fac ca nu stiu de bunele practici de comunicare. sper ca n-a uitat nimeni campania ing (by standout) cand au scris toti de-odata acelasi lucru
absolut intamplator, desigur…
Scris de ultras în data de 21 Mai 2009 ¶
@ultras: nu poti compara doctorii cu bloggerii. Doctorii isi iau salariu de la stat (platit tot de noi, deci) ca sa isi faca treaba. Un blog e o afacere (daca vrei asa ceva, bineinteles).
@Tuareg: publicitatea tine in viata unele bloguri pe care le citesti. E ca si cum ai spune ca nu mai citesti reviste pentru ca vezi reclama in ele. Si gandeste-te, tu platesti deja sa citesti revista, deci intra niste bani acolo… de ce naiba mai au publicitate atunci, nu au bani destui?
Scris de Bobby Voicu în data de 21 Mai 2009 ¶
@ultras: agentiile specializate in comunicarea pe bloguri nu sunt in mod neaparat agentii de PR. diferenta dintre ele este ca o agentie de comunicare pe bloguri se pricepe la bloguri si bloggeri, o agentie de PR se pricepe la oameni care consuma bloguri, wikipedii, google, facebook, mircea badea, trilulilu, teleenciclopedia, madonna, bancuri, filme pe telefon, plimbatul in parc cu bicicleta. a doua diferenta este ca o agentie de comunicare pe bloguri poate sa faca media platita si sa obtina inclusiv niste comentarii platite (gen acatiste), o agentie de PR face PR cu mai multe medii si obtine o parte din conversatia dintre oameni si blogeri sau oameni si oameni, asumandu-si riscul ca aceasta conversatie nu va fi formata doar din laude, ci si din critici. iar cand aceste critici sunt intemeiate, isi ajuta clientul sa faca un produs sau un serviciu mai bun. cand nu sunt intemeiate, pune frumos mana pe tastatura si corecteaza informatiile deformate. cand conversatia se reduce la o mare galeata de rahat varsata in capul cui se nimereste, nu am un guideline despre ce trebuie facut, dar am un blog care e al meu si creez aici o conversatie despre galeata de rahat care nu va duce abolut nicaieri, in niciun caz la bani pentru bloguri indiferent prin cine vin.
Scris de Eliza Rogalski în data de 21 Mai 2009 ¶
Eliza, sunt de acord cu tine, e toxic sa cumperi opinii.
Atunci cand vrei sa rasplatesti insa efortul cuiva de a-si spune cand vrei tu parerea sincera despre ceva ce te intereseaza, sau de a-si implica cititorii intr-o discutie pe un anumit subiect, si de a sustine discutia respectiva, nu e acelasi lucru. E o colaborare intre doua entitati, care trebuie rasplatita ca atare. Si semnalizata ca atare. Campaniile pe care le derulam noi sunt prezentate efectiv ca si campanii, totul e transparent, participa cine doreste, si la nivelul bloggerilor si al cititorilor.
Da, noi derulam de mai bine de doi ani astfel de campanii pe bloguri si pe alte canale de social media, in conditiile de mai sus, respectand principiile asta si altele similare. Sunt mai vizibile componentele de bloguri ale campaniilor noastre pentru simplul motiv ca blogurile sunt cel mai amplu canal de social media la noi. Si poate nu ne-a catalogat inca istoria ca agentie de marketing, media SAU comunicare, insa pe internet nu prea le poti face separat, sau, ahem, “dezintegrat”.
Asta nu inseamna ca nu avem principii, nu pentru ca am fi sfinti (desi eu fac voluntariat pentru intreaga industrie online la IAB) ci pentru ca DOAR asa putem construi un business solid in domeniul asta. Si luam in calcul chiar crearea unor bune practici pentru acest domeniu, insa noi spre deosebire de batranul domeniu al PR-ului, trebuie sa ni le cream singuri. Prin incercare si eroare, daca nu altfel.
Astfel de campanii pot fi generate, desigur, si fara plata efectiva a bloggerilor, rasplatind bloggerii implicati doar printr-un mecanism interesant de campanie care le aduce alte avantaje lor, blogului lor, sau cititorilor (vezi campania LG).
Insa sunt foarte putini clientii care isi asuma astfel de campanii curajoase. Imi doresc astfel de clienti, si vi-i doresc la fel de mult si voua, si va urez sa le puteti livra cat mai multe rezultate.
Succes, in tot ce faceti.
Scris de Ionut Oprea în data de 21 Mai 2009 ¶
@Ionut - perfect de acord cu tine. dar tine cont, te rog, ca nu am voie sa platesc pe cineva, ca agentie de PR, care apoi plateste pe altcineva, chiar si cu P, sa aiba o opinie, care, daca am platit-o ar trebui sa fiu imbecil sa accept ca poate fi si negativa. cum niciun client nu plateste pentru comentarii negative, nicio agentie de PR nu va fi ocolita nici de comentarii pozitive, nici de comentarii negative, dar si-a asumat asta pentru ca asta e soarta ei. deosebirea e ca ceea ce platesti crezi mai putin decat ceea ce altii au verificat pentru tine si iti prezinta ca fiind adevarat, fara sa fie platit pentru asta de catre un client sau o agentie - ceea ce e definitia jurnalismului, fie el si online. si asta n-am spus-o eu, au spus-o altii cu mult inainte. oare de ce jurnalistii de la FT nu accepta sa li se plateasca de catre agentii biletele de avion, cazarile si chestiile care presupun luarea unui interviu la un client? pentru ca isi pierd credibilitatea si din asta ziarul pierde banii de publicitate si se inchide. despre asta e tot comentariul si toata interventia mea - despre credibilitate. din asta se fac banii, nu din “las’ ca ne stim noi ca ne vedem la o bere in fiecare luna”. singurii blogeri pe care ii cunosc personal sunt Victor Kapra si Cristi Manafu. ambii mi-au fost colegi. cu Cristi am facut o campanie online in 2003 cand nu existau decat forumuri la noi, nu bloguri, nu nimic, nici noi nu stiam ce facem. cu ei mi-as putea permite orice. sa-i intrebi te rog pe ei daca si de cate ori le-am cerut (eu sau cineva de la mine din agentie) sa scrie un articol, sa faca o conversatie, sa ceva. Sau de cate ori i-am rasplatit in vreun fel, material sau imaterial, ca au scris despre un subiect. Mi-ar face mare placere sa ne cunoastem si sa punem problemele astea pe o masa reala, nu doar virtuala. Nu cred ca improscand se rezolva ceva, nu cred ca din taste se merge inainte. Eliza
Scris de Eliza Rogalski în data de 21 Mai 2009 ¶
Eliza, daca agentiile de PR platesc pentru productie clasica, pentru salile de evenimente in care isi aduc consumatorii si publicurile pentru a le transmite mesaje, pentru celebrity endorsement, pentru prezentatori/MC, si pentru alte elemente care fac parte din campanii de PR, de ce nu ar plati si pentru participarea unor vedete online la campaniile lor, pentru inchirierea unui spatiu de comunicare online cu alte publicuri, pentru prezentatori online, pentru producerea de continut online?!?
Bloggerii nu sunt jurnalisti, intelege te rog. Este un cu totul alt canal si un cu totul alt fenomen.
Dar o sa vorbim pe tema asta si in persoana.
Scris de Ionut Oprea în data de 21 Mai 2009 ¶
Ionut, eu cu tine nu o sa rasturnam ceea ce altii au definit si practica de multa vreme. Bloggerii nu sunt sali de conferinta. Singura definitie pe care o am acum la indemana e asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Citizen_journalism din care retin ca oricine isi exprima o opinie in mod public face tipul asta de jurnalism. Acum, problema este ca o agentie de PR nu are voie sa cumpere o opinie. Poate sa o genereze, dar nu poate sa o cumpere, pentru ca atunci inseamna ca o controleaza. Iar cand o controleaza, aia nu mai e opinie. Revenind la salile de conferinte: faptul ca o agentie inchiriaza o sala de conferinte ca sa faca un eveniment nu inseamna ca “inchiriaza” sau plateste si opinia jurnalistilor despre ce se intampla in sala aia, despre ce se spune si ce afla nou. Si cum iti explici tu faptul ca au existat intotdeauna bloggeri care au fost de acord sa preia invitatia agentiilor de PR de a avea o opinie fara sa fie platiti? Si fara legatura cu asta, cum iti explici ca Zoso a scris despre Rosia Montana fara sa fie platit de RMGC sau de vreo agentie? (de exemplu)
Scris de Eliza Rogalski în data de 21 Mai 2009 ¶
PR - nu exista in Romania, doar vi se pare.. toti vorbesc despre PR in Romania multi nici macar stiind ce inseamna, si cu asta raman..cu vorbaria… e ca la piata, vinzi marfa strigand si incerci sa scoti cat mai mult pe produs.. fiecare vrea sa traga in tzeapa pe cineva, macar de ar fi trasi in teapa cei ce merita;
Scris de adminblog în data de 22 Mai 2009 ¶