Cafeneaua Rogalski Grigoriu

cine e azi pe prima pagina

Scris de Eliza Rogalski Miercuri, 24 Martie 2010, ora 8:20

ieri am fost la PR Forum intr-o sesiune dupa amiaza despre un subiect care credeam ca nu mai intereseaza pe nimeni - comunicarea corporate. prezentarea mea s-a numit “cum comunicam vestile proaste” si o sa apara curand online, desi nu e cine stie ce, pentru ca din punctul meu de vedere nimic dramatic nu s-a intamplat in acest domeniu, poate doar aparitia fricilor din ultimii doi ani.

incet incet insa, discutia s-a mutat catre un subiect care cred ca s-a dezbatut in lung si in lat nu doar ieri la PR Forum ci in mai toate conferintele si adunarile de profil: ce naiba facem cu presa?!

acum, ca presa e tiparita sau digitala e prea putin important, pentru ca atata timp cat ideea de “presa bine facuta” se raporteaza exclusiv la viteza, probabil ca cea mai buna presa o face twitter. nu viteza mi se pare importanta, ba chiar as indrazni sa spun ca viteza ar putea sa distruga tot ce-a mai ramas jurnalism azi. pentru ca daca vreau viteza, imi fac cont de twitter. problema e alta: profunzimea si, mai ales, credibilitatea. pentru asta nu imi fac cont de twitter. pentru asta citesc zilnic presa si imi iau constiincios acasa saptamanalele sa le citesc pe indelete la o cafea dimineata. mai ales daca ceea ce ma intereseaza este intr-o editie tiparita.

acum n-am sa intru in detalii, ca poate nu sunt cea mai avizata persoana sa emit opinii si pareri in acest sens. pot doar sa spun ce s-a schimbat dramatic si foarte putini realizeaza: in timp ce problema presei este o discutie care nu se mai termina, clientii ne cer altceva. ei vor sa miste marfa la raft, nu neaparat sa fie pe prima pagina din ziarul X sau portalul Y. si in acest peisaj miscator, daca presa (iarasi spun, nu conteaza suportul pe care este difuzata) nu te ajuta sa-i misti clientului marfa la raft, esti dator sa inventezi altceva.

sa continuam sa ne raportam, ca oameni de PR, doar la productia de articole in presa mi se pare sinucigas pentru meseria asta. presa are niste probleme si ea singura o sa si le rezolve. pana atunci noi trebuie sa miscam marfa clientului la raft. daca exista publicatii care sa ne ajute in acest sens, minunat. daca nu, gasim o solutie, o idee, un proiect care sa ne miste din asteptare.

si n-am sa generalizez cu nimic in acest comentariu: exista jurnalisti care au inteles propozitia de mai sus. sa nu ma intelegeti gresit: a face jurnalism nu o sa devina niciodata a face publicitate mascata. niciun articol laudativ la adresa unui produs sau companii nu va fi vreodata credibil pentru un consumator de presa. presa credibila iti spune nu ce sa gandesti, ci la ce sa te gandesti. ce sa faci maine adica, nu ce s-a intamplat ieri. asta nu s-a schimbat acum, ca a venit internetul peste noi toti si ne-a luat “pe nepregatite”. asta au spun niste oameni destepti acum multi ani si din fericire ei nu erau romani.

schimbarea consta in altceva, dar deocamdata face parte din secretele meseriei si cine a inteles-o incearca sa capitalizeze cat mai mult din asta. pot sa va spun ca ea pleaca de la un adevar: institutia “liderului de opinie” este in schimbare dramatica. iar daca meseria de PR este despre a lucra cu lideri de opinie, cea mai mare incercare este sa ne dam seama ca aceasta institutie se schimba sub ochii nostri in ceva ce eu numesc “cercul increderii”. nu e nevoie sa inregistrez la OSIM propozitia asta, pentru ca marea arta este nu in a o arunca in ochii clientilor prin vreun credential magnific, ci in a folosi conceptul cu rezultate.

sa ne punem deci in papucii clientilor. sa ne punem deci in papucii consumatorilor. si pe unii si pe altii ii framanta altceva decat “cine e pe prima pagina azi” si asta poate si pentru ca pe lista lor de prioritati, in carnetelul lor de insemnari zilnice si “to do” scrie altceva, iar “prima pagina” nu-i prea ajuta intotdeauna sa rezolve lista asta.