Cafeneaua Rogalski Grigoriu

cum ar arata prima zi dupa ce criza se va fi terminat

Scris de Eliza Rogalski Miercuri, 17 Martie 2010, ora 9:29

am cautat pe blogul meu zilele trecute comentariul prin care marcam cumva intrarea in era glaciaro-financiara si nu l-am gasit – cred ca nu l-am scris niciodata – asta doar ca sa imi verific intuitia si capacitatea de a intelege un pic viitorul. am gasit in schimb referiri la acest lucru in mai multe articole de-ale mele de pe blog de la sfarsitul lui 2008 si inceputul lui 2009. mai mult sau mai putin, ele se cam potrivesc cu intamplarile ultimilor 2 ani, cu o singura mare exceptie, despre care am sa scriu alta data, pentru ca nu despre asta e vorba in cele ce urmeaza.

ca sa revin la subiectul care m-a determinat sa scriu asa devreme pe blog (asta e ora la care iau prima pauza la birou, pentru ca ziua mea incepe destul de devreme), zilele trecute mi-a venit o idee pe care am discutat-o cu multa lume cu care ma intalnesc – de la jurnalisti pana la clienti sau prieteni. Si ideea, formulata intr-o singura intrebare, suna cam asa: cum ar arata prima zi dupa criza.

e o metafora, desigur, pentru ca nu va exista o zi de 24 de ore radical diferita de precedenta. dar daca ar fi sa ii compun succesiunea, aceasta zi, formata din mai multe episoade care se vor intinde pe parcursul a luni de zile, ar arata asa, din perspectiva mea:

•  am incepe sa pierdem primele pitch-uri din viata noastra de oameni de PR pe motiv ca pretul este prea mic pentru dimensiunea efortului planificat si prezentat. nu radeti, ni s-a intamplat deja in decembrie 2009 si am crezut ca e o gluma proasta. dar nu e asa – normalitatea arata astfel. nu poti pretinde, client fiind, sa ceri servicii foarte bune de la o echipa extrem de creativa si intreprinzatoare fara sa fii pregatit sa platesti pentru asta, iar momentul ala nu o sa vina de la noi, agentiile, ci de la clientii insisi. cred ca suntem foarte aproape de trimiterea in istorie a epocii “ciubucului” facut pe seama marfii de calitate, iar primii care realizeaza asta sunt, repet, clientii, nu agentiile de PR.
• in prima zi de dupa criza o sa facem de toate, la fel cum am facut si in timpul crizei. de toate adica nu vom mai fi agentii specializate, ci incrucisate. cum bine ne amintim, cele mai scumpe si rare rase canine, de exemplu, au rezultat nu prin conservarea raselor ci prin incrucisarea lor. important este ca la sfarsitul experimentului sa nu rezulte o pisica in loc de caine – insa ce vreau sa spun prin aceasta metafora este faptul ca, daca aceasta criza ne-a obligat sa ne punem in papucii clientului si sa gandim global si sa venim cu solutii globale de comunicare, lucrul asta va continua sa se manifeste. sunt mai bine de doi ani de cand tot vorbesc despre cat mi-as dori sa particip la un pitch de idei alaturi (sau impotriva) unei agentii de media, a a unei agentii de BTL si a unei agentii de online de exemplu. pana acolo, de aproape 6 luni vad ca se practica brainstormingul “incrucisat” – adica un client isi cheama toate agentiile lui la o sesiune de generat idei despre cum sa vanda marfa mai multa, mai buna, mai scumpa. Cand faci asa ceva, nu te mai poti intoarce la a-ti clama doar expertiza comunicatului de presa. prin urmare, in prima zi de dupa criza, voi participa la un pitch de idei, si nu la un pitch de discipline.
• tot in prima zi de dupa criza, mai multi oameni (ca deocamdata sunt prea putini) isi vor da seama ca nu putem trai fara jurnalism (atentie, nu am spus presa scrisa, ci jurnalism). si atunci, mai multi oameni, dupa ce se vor fi intrebat de ce nu se poate trai fara jurnalism, vor face ceva astfel incat sa schimbe perceptia clientilor- si a publicului in general-despre jurnalism.
• in prima zi dupa criza voi continua sa vin la serviciu la 8 si sa plec acasa la 18,30 si sa-mi ofer seara, acasa, cele cateva ore in care ma bucur de ceea ce niciun job nu o sa-mi dea niciodata: o familie. recunosc faptul ca inainte de criza veneam tot la 8 dar plecam undeva in jur de 21,00 acasa. ce am realizat in acest timp scurs intre anii 2008-2009 este faptul ca un job nu este o familie si ca o familie iti da mai multa energie pentru job decat iti da un job pentru familie. complicat spus,  oricum, rezultatele sunt foarte bune si sunt fericita cu ele
• in prima zi de dupa criza, voi continua sa critic impostura si mahalagismul, la fel cum am facut-o si in timpul crizei – nu exista niciun pretext pentru a te purta mizerabil cu oamenii cu care vii in contact prin natura profesiei tale, nici macar instinctul de supravietuire.
• in prima zi de dupa criza lansez intrebarea “cum ar arata prima zi dupa ce ciza se va fi terminat” unor colegi si sper ca si ei vor adresa aceasta intrebare mai departe altor colegi. am sa incep cu colegii de breasla – oameni de PR si jurnalisti. mai departe ei vor sti pe cine sa intrebe, dupa ce isi vor fi scris pe blogurile proprii raspunsurile la aceasta intrebare. si incet incet o sa ne dam seama ca s-a facut ziua, oameni buni . asa ca predau intrebarea mai departe lui Cristi Manafu, Iulian Comanescu, Alex Mihaileanu, Teodora Migdalovici, Sorana Savu, Catalin Tolontan, Tudor Daescu, si oricui doreste sa raspunda la ea, in mod public sau nu, pe blogul personal, pe facebook sau in articole de presa.