de cate ori ti se poate intampla in viata?
Scris de Eliza Rogalski Miercuri, 1 Iulie 2009, ora 17:22
acum doi ani, cand ma plimbam cu Simona la Londra, cu farfuria IPRA intr-o mana si pantofii in cealalta, ne gandeam ca, pe bune, ca agentie din Romania e chiar tupeu sa iei un Oscar al PR-ului o data. deci gata, o data ajunge.
si-asa, ne-a luat mult pana am explicat in Romania ce e aia IPRA, ce-i cu Oscar-ul, de ce le-a placut membrilor juriului o campanie de lansare a unui lapte proaspat neaos romanesc.
se pare ca lucrurile “made in romania” ne aduc noroc, sau macar ne inspira cat sa facem campanii macar interesante in meseria asta. oricum, la chestii legate de Romania se cam vibreaza in agentia asta. asa ca toamna trecuta, vad un articol pe blogul lui Victor Kapra despre cineva care vroia sa reconstruiasca Romania in Second Life; era la putina vreme dupa un alt scandal mediatic despre romanii-care-fac-rele. Despre SL nu stiam mare lucru, n-aveam avatar, dar mi-am zis ca trebuie sa o gasesc pe aceasta persoana ca sa o ajut, pentru ca imi place enorm ce s-a gandit sa faca. i-am scris lui Victor, mi-a dat adresa de mail a Aurei, ne-am intalnit, s-a dovedit ca ne si cunoasteam, deci ne-am apucat de treaba, ca femeile.
am pus la cale un plan, care printre altele includea sa gasim si un primar virtual, ne-am dus cu ideile la “nasul” asocierii, adica Victor Kapra si ne-a zis ca “bai fetelor, e criza, ati innebunit?!”. Am plecat si am zis, bine, daca facem ceva ne ajuti? Si Victor a zis ca da. Primar virtual inca n-am gasit, dar o sa avem niste alegeri curand 
stiu ca Aura n-a dormit multe nopti (oricum doarme putin) ca sa recompuna Bucurestiul in SL atat de bine incat pare real, este frumos, curat, cu oameni politicosi, inteligenti si creativi, adica exact tipul de public vanat de branduri… mai stiu ca Alina pleca de aici noaptea tarziu, lucrand la o campanie a carei misiune era in primul rand sa vedem ce naiba e asta, cu online-ul??? mai stiu ca atunci cand am vazut prima emisiune “Romania Te iubesc” la ProTV facuta in Bucurestiul Virtual am zis ca nu e adevarat. Si de fiecare data cand Alina sau Aura mai veneau cu ceva si ne aprindeam la mine in birou si desenam scheme si chestii pe flipchart imi ziceam ca trebuie sa aiba un rost ce facem noi aici, ce daca e criza?!
ce-am facut concret scrie intr-un comunicat de presa despre campanie. am facut putin din cat se poate face in continuare in Bucurestiul Virtual. dragi colegi din agentii, puteti face toate nebuniile vazute si nevazute in orasul construit de Aura.
cum am primit vestea azi pe mail de la Londra e iarasi o poveste. prima oara am citit si n-am inteles. am mai chemat pe cineva. Alina cauta disperata un numar de telefon sa sunam sa intrebam daca am inteles bine: “doua Oscar-uri pentru Bucurestiul Virtual?!” au fost cateva minute de panica, n-am gasit telefonul lor, dar a venit si al doilea mail, cu attach, in care erau listate toate campaniile castigatoare. am dat reply – “nu cumva e greseala?”; “nu, nu e”, ne-au raspuns, “nu s-a intamplat de prea multe ori ca aceeasi campanie sa fie castigatoare in doua categorii la IPRA. felicitari!”
cand am zis ultima oara ca-mi place online-ul? nu mai stiu (ultima oara era dupa ce am dat-o in bara, parca). e, asta e, mai gresesti, mai faci si bune, dar, pe bune, doua premii nu sunt cam multe? nu, nu sunt, pentru ca le impartim cu multa bucurie cu cei peste 40,000 de membri ai comunitatii create in jurul ideii Aurei. de fapt, acest premiu nu e pentru noi, e pentru ei si pentru romanii care cred ca nu suntem chiar “turbatii europei” si fac ceva in acest sens. a, si sa nu uit, Aura, facem o petrecere romaneasca in Bucurestiul Virtual cu prilejul aducerii acasa a farfuriilor IPRA? (adica pe 30 oct 2009).
Mihail, sa dam “free hugs” la toti cei care ne iubesc – simultan, in Bucurestiul Virtual si in inima fiecarui roman caruia ii pasa unde se intoarce acasa cand aterizeaza avionul pe otopeni
4 răspunsuri la “de cate ori ti se poate intampla in viata?”
Bucurie dubla în cazul asta, pentru voi si pentru campanie. În curând aterizez si în Bucurestiul real, pe timp nedeterminat, si mai vad eu cum e cu bucuria:)
Scris de Antoaneta în data de 1 Iul 2009 ¶
super felicitari! am ramas din nou fara cuvinte in fata succeselor tale si ale fetelor de la R&G! este mai mult decat emotionant….chiar si privit din (semi) afara! RG debordeaza de entuzism, forta de munca si idei proaspete!!!! trebuie sa imi dau seama care e motorul ….ufff, apreciez si invidez in acelasi timp munca ta….
Scris de Adriana Ciobanu în data de 1 Iul 2009 ¶
Sa crezi intr-o idee si sa vrei sa faci ceva frumos pe timpuri mai putin frumoase nu are legatura cu norocul. Are legatura cu pasiunea si entuziasmul, la care se adauga cateva nopti albe si multa munca. Felicitari!
Scris de Alexandra Armeanca în data de 1 Iul 2009 ¶
Sincere felicitari! Mi-am creat si eu de curand un cont in SL, de curiozitate, si a inceput sa ma captiveze “joaca” asta de-a realitatea ( din pacate job-ul nu-mi prea lasa timp liber). Nu mai sunt la varsta fanteziilor, insa putem sa ne permitem din cand in cand luxul de a evada intr-o lume a noastra. Asta in conditiile in care lumea reala nu este intotdeauna asa cum ne-am fi dorit…
Scris de Bianca G. în data de 8 Iul 2009 ¶