Cafeneaua Rogalski Grigoriu

de ce iubesc berlinul

Scris de Eliza Rogalski Miercuri, 24 Septembrie 2008, ora 21:09

marlene dietrich are o melodie care se numeste “berlin! berlin!” pe care o ascult de fiecare data cand zbor de la bucuresti la berlin, fara sa inteleg o vorba din ce canta, dar pentru simplul fapt ca ma spala de toate “pacatele” dambovitene, o ascult ca sa ma introduc in atmosfera.

sunt in a doua saptamana la berlin, a treia oara in viata si deja cred ca pot sa spun ce-mi place asa mult la orasul asta (in preferintele mele, berlin e foarte aproape de londra, care e orasul meu de suflet).

deci, ce-mi place la berlin:

• faptul ca au cele mai tari piste pentru biciclete pe care le-am vazut intr-un mare oras.
• faptul ca la semafor, in orele de varf, nu sunt mai mult de 15 masini in toata intersectia
• faptul ca te intelegi in engleza cu un chelner care vorbeste germana
• faptul ca in taxi ai mari sanse sa asculti muzica clasica (soferi de taxi imbracati la costum va spune ceva?)
• autobuzul dupa care iti reglezi ceasul
• lebedele de pe Spree
• Postdamer Platz – pentru ca de cate ori ma duc acolo imi dau seama de ce noi nu o sa avem nicio jumatate de Esplanada niciodata (arhitectul Esplanada din cate stiu eu e unul din cei care au proiectat Postdamer Platz asa cum e el astazi)
• targul de duminica de la 17 Juni unde gasesti tot felul de aiureli artistice pe o gama de la kitch la post modern
• filarmonica din berlin (nu, nu sunt de moda veche, dar este o experienta culturala absolut unica – concert de muzica contemporana intr-un hangar de aeroport e doar una din “extravagantele” artistice ale acestei orchestre care canta cu casa inchisa de ani de zile)
• tiergarden si muzeul de lampi stradale in aer liber
• librariile din care uiti sa iesi (n-am mai stat intr-o librarie 2ore de cand eram studenta si au cam trecut niste ani de atunci)
• faptul ca atunci cand e soare aici, lasi totul ca sa privesti pe geam, pentru ca soarele e atat de scump la vedere incat tii minte cand il vezi…
• ku’damm & friedrichstrasse, bineinteles
• strazile si mai ales trotuarele aproape pustii pe la 8 dimineata – oare se poate asa ceva intr-o metropola? – numai bine de meditat si adunat gandurile pentru o zi intreaga
• faptul ca aici la berlin urmez o scoala de leadership creativ despre care pot sa spun ca e tot ce mi se putea intampla mai bun ca educatie la varsta asta.
• cutiile tampite de aluminiu cu “berliner luft” – cred ca o sa-mi iau una acasa sa o desfac atunci cand m-o lovi tristetea damboviteana