Cafeneaua Rogalski Grigoriu

cum credibilizam competitiile

Eliza Rogalski — Thu, 11 Mar 2010 07:37:29 +0000

sunt in al saselea an de cand inscriu si particip la felurile competitii, in majoritatea lor de PR, organizate in Romania sau pe-afara. sunt in al doilea an in care voi face parte dintr-un juriu al unei competitii internationale importante. teoretic deci, am o oarecare idee despre ce e ala un festival, mai ales ca am avut ocazia sa intru si in bucataria interna, in calitate de jurat. teoretic deci, pot sa spun cand si de ce nu am incredere intr-o competitie - in primul rand locala, dar discutia se poate extrapola si cele internationale, pentru ca sunt cateva la care nu am participat tocmai datorita faptelor pe care le enumar mai jos:

nu am incredere in competitiile organizate dupa ureche, fara deadline de inscriere, fara formular standard de rezumat si fara niste minime criterii de transparenta privind macar numele presedintelui juriului. poate sunt eu intr-o ureche, pentru ca meseria din care provin presupune multa organizare inainte de orice sclipire creativa, cert e ca fara aceste minime criterii respectate de un organizator, eu stau deoparte.
nu am incredere in competitiile unde jurizeaza mai mult oameni din afara decat oameni din interiorul unei industrii. pana si la cannes, care este un festival al ideilor indiferent de originea agentiei care le-a adus acolo, categoriile sunt jurizate de specialisti din domeniul respectiv (adica, la PR jurizeaza oameni de PR, la digital oameni de digital si tot asa).
nu am incredere in competitiile internationale care baga Romania in galeata cu Albania, doar pe criterii geografice. o minima documentare in domeniu facuta de un organizator l-ar conduce la concluzia ca Romania, cel putin la PR, n-are ce sa caute in liga tarilor mici, pentru ca din Romania vin campanii si entry-uri puternice care iau premiile la care aspira nu Albania, ci UK, Germania, Franta, Italia sau Spania.

a, si ca sa inchei, tocmai pentru ca stiu ca memoria oamenilor e scurta, de sase ani de cand tot participam la festivaluri si castigam, sustin deschis si aproape patimas ideea de competitie a celor mai bune campanii. lucru care evident nu are nicio legatura cu cele de mai sus, ci doar cu faptul ca numai intr-o singura saptamana am primit insistent de la diversi organizatori invitatii sa inscriem diverse proiecte. si m-am gandit ca e bine sa existe undeva un disclaimer public despre competitiile in care NU participam.

primul an dupa PR Lions

Eliza Rogalski — Fri, 26 Feb 2010 16:26:59 +0000

a trecut aproape un an de cand am primit cea mai onoranta invitatie din viata mea profesionala: aceea de a face parte din primul juriu PR Lions, in urma unor eforturi de lobby ale Biroului Cannes din Romania despre care am relatat extensiv si intensiv la vremea respectiva si care au condus la introducerea, pentru prima oara in categoriile de festival, a celei mai batrane doamne a comunicarii: PR-ul. peste cateva luni aveam sa incep procesul de jurizare, despre care am scris mai multe episoade pe blog (unu, doi, trei, patru, cinci si sase) si am acordat foarte multe interviuri.

cand m-am intors de la Cannes, am facut o promisiune: sa spun lucrurile care n-au putut fi scrise in aceste relatari pe blog si mai ales, dupa ce las timpul sa valideze spusele mele, sa le expun in fata colegilor de breasla, clientilor, viitorilor colegi, oricui este interesat de fenomenul comunicarii si nu doar al PR-ului sau al altei discipline.

la distanta de un an de aceste relatari, raman la convingerile cu care le-am scris, ba chiar unele s-au si demonstrat in acest timp scurt totusi - aproape 12 luni. nu stiu daca PR-ul romanesc e mai aproape sau mai departe de un PR Lions decat acum un an, insa o discutie despre campaniile premiate (sau respinse) asa cum au fost ele votate de juriu cred ca merita sa avem.

asa incat la initiatitiva Teodorei Migdalovici, cel mai ambitios ambasador al ideilor pe care eu il cunosc, si prin bunavointa doamnei profesoare Adela Rogojinaru, va invit joi 4 martie 2010, intre orele 16,30-18,30, la Facultatea de Litere din Bucuresti (Str Edgar Quinet nr 5-7) la Sala de Lectura, sa admiram, sa contestam, sa disputam si mai ales sa invatam dintr-o experienta care nu stim cand o sa se mai intample, pentru ca au trebuit 56 de ani ca sa se intample: un jurat roman la Cannes si o experienta profesionala cat pentru o viata.

Intrucat Sala de Lectura are un numar limitat de locuri, participantii care confirma primii au un loc garantat in sala. Asa incat va indemn sa confirmati cat mai repede la adresa de email roxana.balan at canneslions.ro Sunt cu atat mai emotionata cu cat in Facultatea de Litere n-am mai pus piciorul de aproape 11 ani. Ne vedem acolo!

dracul nu era asa de negru (dar nici alb, ci poate un pic violet)

Eliza Rogalski — Thu, 18 Feb 2010 07:26:20 +0000

prin octombrie 2008, la una din sindrofiile industriei, un coleg de breasla ma intreba ce parere am despre 2009 si cum o sa ne descurcam pe criza care abia inceapa sa-si arate umbra. i-am raspuns ca nu de 2009 mi-e frica, ci de 2010. cand am tras linie la 2009 si am vazut ca dracul nu fusese asa negru in anul pe care tocmai l-am incheiat, m-am gandit ca poate 2010 o sa fie un pic violet si uite ca niste intamplari par sa-l confirme, cel putin din perspectiva agentiei mele.

(more…)

o carte despre cele 15 minute de celebritate

Eliza Rogalski — Tue, 02 Feb 2010 08:00:12 +0000

am terminat de citit o carte tulburatoare si simt nevoia sa va indemn sa o cumparati, sa o cititi si mai ales sa va ganditi mult la ea. cartea se numeste “Lizoanca la 11 ani” si am descoperit-o sambata. am incercat sa-mi “portionez lectura” ca sa-mi prelungesc cat mai mult fascinatia cu care am citit cartea, insa nu mi-a reusit. am terminat-o repede si inca sunt naucita sub impresia unei povesti despre o copila pentru care diferenta dintre bine si rau inseamna altceva decat in lumea oamenilor mari, care ii dicteaza inconstient destinul.

(more…)

pitch-uri care au fost si vor mai fi

Eliza Rogalski — Thu, 21 Jan 2010 12:54:24 +0000

n-as fi crezut niciodata ca pe blogul asta o sa ajung sa vorbesc despre un pitch pe care l-am castigat. in primul rand plec de la ipoteza ca, la cate pitch-uri am pierdut in viata mea, ar trebui sa fiu acum in alta meserie daca as fi facut, din fiecare, un prilej de declaratii in presa despre clientul organizator dar si despre agentia castigatoare. in alta meserie pentru ca, macar la nivel de perceptie, PR-ul a fost cumva o meserie decenta cu atitudini publice decente. sau macar astea sunt asteptarile. cel putin ale mele.

(more…)

hai cu PR-u’ la mama omida (zisa si mother caterpillar)

Eliza Rogalski — Tue, 19 Jan 2010 10:11:58 +0000

scriam mai demult (nu mai gasesc insa articolul) despre cum isi fac vrajitoarele PR, atat de bine ca iata, au ajuns la Al Jazeera intr-un reportaj care mi s-a parut culmea PR-ului in exces. reportajul l-am vazut aseara in reluare pe antena 3, insa imi amintesc ca s-a mai difuzat la un moment dat acum un an. acum, ca mama omida exista si ca e celebra nu mai incapa indoiala. intrebarea mea este cum a ajuns “mother catterpillar” un rezultat de magie alba in PR. raspunsuri ar fi mai multe.

ol>

(more…)

asta nu se numeste PR (si nici comunicare, sorry)

Eliza Rogalski — Thu, 14 Jan 2010 08:09:19 +0000

am o mare, foarte mare rugaminte la editorii care pun online articolele colegilor jurnalisti despre recentele numiri artistice si extrem de rasunatoare in ministerul care incaseaza taxe in tara asta: va rog, nu mai tag-uiti aceste articole despre vedete de televiziune care consiliaza ministri cu eticheta “PR”. am sa ma explic.

(more…)

povesti de iarna din fotoliul meu

Eliza Rogalski — Tue, 12 Jan 2010 12:59:12 +0000

nu mi-am revenit complet din leneveala zilelor de vacanta, asa ca mai prelungesc gustul lor cu cateva recomandari de carti pe care le-am citit.

The Lost Hours - o carte despre femei din doua generatii si, mai ales, despre vinovatie. daca aveti chef de un roman cu atmosfera zugravita parca de Tennessee Williams, fara dificultati prea mari de lectura, The Lost Hours este o poveste bine scrisa despre trei femei, trei medalioane, un jurnal si un secret creat de o intamplare tragica - disparitia unui copil.
13 Reason Why - este o carte despre adolescenti si relatia lor cu prietenii si adultii, despre responsabilitate, despre cat de mult conteaza ce cred cei din jurul nostru. e povestea unei adolescente care se sinucide, lasand in urma ei 13 casete audio dedicate unui numar de 13 colegi de clasa ale caror fapte au condus-o la aceasta decizie. cartea in varianta audio e si mai captivanta.
Declinul - pe care recunosc ca am inceput-o in ultimele zile ale vacantei de vara din 2009 si pe care am continuat-o sporadic, fara senzatia aceea ca am uitat despre ce era vorba. e povestea unui copil care isi descopera talentul de a recunoaste minciunile spuse de adulti si aventura lui de a fi inscris in Cartea Recordurilor pentru aceasta calitate.
Sfarsitul economiei iluziei - hai ca intre atatea povesti merge si o carte de economie, mai ales daca e una care te tine captiv in lectura. recunosc ca nu am inteles cum se calculeaza deficitul comercial, insa m-a ajutat sa inteleg ce naiba ni se intampla pe plaiurile mioritice afectate de criza si, mai ales, din ce stiri sa imi formez o opinie daca si cand cand vom iesi din ea.
The Weight of Silence - povestea de 24 de ore a disparitiei unor fetite, una fiind aproape condamnata la tacere de tatal ei, din cauza caruia nu mai vorbeste de la varsta de 4 ani. cartea mi-a placut foarte mult ca tehnica literara - povestea e relatata din perspectiva fiecarui personaj, asa ca tot romanul e un puzzle de confesiuni pe care aceasta disparitie misterioasa le declanseaza.
Tinuta pentru succes - din care am aflat ce poti sa faci cu o brosa de la bunica si o cravata de la sot :). De citit si cartea pentru domni - Succesul detaliilor - interesanta si pentru doamnele care vor sa descifreze limbajul vestimentar al domnilor dar si pentru domni, indiferent de varsta.

10 tendinte in PR pentru 2010

Eliza Rogalski — Fri, 08 Jan 2010 13:55:27 +0000

sa ne dezmortim un pic neuronii de atata lenevit la caldura … bine, hai si in zapada un pic … sa ne ridicam manecile si sa ne gandim de unde sa-l apucam pe 2010. pentru ca seamana mult cu fratele lui mai batran 2009, o sa-l apucam tot de coarne si pana una alta sa asternem aici pe blog, cum facem la fiecare inceput de an, cum il vedem noi din perspectiva meseriei noastre.

(more…)

De ce sa-i multumesc lui 2009?

Eliza Rogalski — Fri, 18 Dec 2009 14:12:54 +0000

Chiar asa, de ce sa-i multumesc?! In afara de faptul ca a fost un an plin de excese, as avea motive sa imi amintesc de 2009 cu bucurie?

A fost anul in care m-am simtit cel mai bogat om de pe planeta. Inconjurata de atatia prieteni si oameni dragi si de vorbele lor bune, cum as putea sa ma consider altfel?

A fost anul in care am incheiat un ciclu din viata si m-am reintors in familia mea, la tabieturile mele si la nenumaratele prilejuri de a simti ca sunt un om norocos si fericit.

A fost anul in care am descoperit carti fascinante.

A fost anul in care am simtit ca forta unei echipe sta in cadenta-si-asalt.

A fost un an in care am cunoscut oameni uluitori, de la care am invatat si care m-au inspirat in drumul meu.

Pentru toate acestea eu ii multumesc lui 2009.

Cat despre 2010, va doresc un singur lucru: sa ramaneti tineri si bogati si sa nu uitati sa multumiti!

Ne revedem pe 4 ianuarie 2010 si va doresc sa aveti cea mai frumoasa vacanta a acestor ani!