Cafeneaua Rogalski Grigoriu

i don’t love power point

Scris de Eliza Rogalski Luni, 23 Martie 2009, ora 22:36

nu stiu de ce, dar cred ca cele mai memorabile “intamplari adevarate” din meseria asta au loc la prezentari. adica atunci cand te prezinti cu frumusete de marfa si spui, dai din maini, explici, dai click pe film (ei, si nu porneste de prima oara), cade internetul, versi cafeaua  pe client, ti se rupe ciorapul cu fix 5 minute inainte de prezentare,  esti blocat in trafic la 200 de metri de cladirea cu pricina, te prezinti la prezentare cu o zi inainte si toata lumea e putin jenata ca uitase de intalnire, nu se vede continutul prezentarii pe marele ecran din fata ta (pai cum sa se vada daca nu dai f5?), nu merg boxele, audienta motaie pe scaun, etc etc etc

nu sunt cel mai mare admirator al power point-ului. nici macar al prezentarii pe format de vreun fel. uneori ma iau cuvintele pe dinainte si deviez de la prezentare sau o anticipez asa de tare ca ajung sa spun totul cu 4-5 slide-uri inainte. nu prea cred in mai mult decat felul simplu de a spune o poveste oamenilor care s-au adunat sa te asculte. pentru ca  trebuia sa existe si o conventie, nu am auzit de prezentare fara power point.

am facut o singura data un experiment si cred ca il voi repeta – prezentarea pe flipchart. cu desene, mazgaleli, carioci, lipituri din ziare, picturi de copii, citate din poezii si tot tacamul muncii de nastere a ideilor. si am facut acest lucru incurajata mai mult de natura relatiei foarte calde cu un client care a acceptat de la bun inceput sa faca parte din tot procesul nostru creativ. nu m-am gandit niciodata daca as putea sa imping aceasta practica acolo unde uzanta cere … “un ppt, ceva…”

dar pentru ca acum mi se pare ca nimeni nu mai asteapta niste prezentari “la cheie”, pentru ca mi se pare ca multi clienti doresc sa fie implicati in munca de atelier in care se nasc ideile, am sa extind “prezentarea pe flipchart”. nici nu se putea un moment mai bun sa las mai incet vorbitul la tastatura.