Cafeneaua Rogalski Grigoriu

o carte despre cele 15 minute de celebritate

Scris de Eliza Rogalski Marți, 2 Februarie 2010, ora 10:00

am terminat de citit o carte tulburatoare si simt nevoia sa va indemn sa o cumparati, sa o cititi si mai ales sa va ganditi mult la ea. cartea se numeste “Lizoanca la 11 ani” si am descoperit-o sambata. am incercat sa-mi “portionez lectura” ca sa-mi prelungesc cat mai mult fascinatia cu care am citit cartea, insa nu mi-a reusit. am terminat-o repede si inca sunt naucita sub impresia unei povesti despre o copila pentru care diferenta dintre bine si rau inseamna altceva decat in lumea oamenilor mari, care ii dicteaza inconstient destinul.

pe scurt, e povestea unei fetite care ajunge la limita de jos a umanitatii, la fel cum mii de alti copii ajung sa traiasca raul ca pe un bine permanent. nu este povestea “fetitei cu chibrituri”, ajunsa la un moment dat un fel de ideal al luptei de clasa. este pur si simplu povestea unui copil care nu fuge de lumea celor mari, dar nici nu tanjeste dupa ea.

in afara de povestea in sine, pe care va las sa o descoperiti, a fost si altceva care m-a tulburat – motivatia scrierii ei, asa cum spune autoarea: un articol de ziar transformat intr-o telenovela mediatica face ca viata unui copil, a carui lume se intinde pana la marginile satului unde traieste, sa devina un episod de celebritate consumat in talk – show-uri si transmisii live “de la fata locului”, combinate cu”dezvaluiri” prin invaluire despre, de exemplu, aventurile primarului proaspat ales cu aceasta copila.

citind pe nerasuflate aceasta poveste, mi-e greu sa spun daca si cine e vinovat. poate parintii scufundati intr-o mizerie umana si materiala incredibila. poate autoritatile, care nu doar ca nu vad si nu aud in jur, ci exploateaza, la nivel individual desigur, mizeria. poate presa care face din poveste un subiect aducator de audienta, fara sa scurme dincolo de episodul care a adus fetita pe toate ecranele patriei. poate noi toti, care credem, cu multa inocenta, ca traim intr-o tara in curs de emancipare, fara sa stim ce (si mai ales de ce) se intampla la 15 kilometri de noi.

pe mine cartea asta nu m-a deprimat, desi nu e deloc o carte vesela. m-a intristat enorm, e adevarat, insa m-a facut cumva sa vad dincolo de poveste. e o carte atat de bine scrisa incat oprice s-ar spune despre ea nu egaleaza talentul cu care a fost creata. si, in plus, recunosc, se intampla intr-un sat de pe malul Neajlovului si nu pot sa nu fiu nostalgica dupa locurile pe unde am copilarit.

cumparati cartea, cititi-o si spuneti si altora de ea.