primul an dupa PR Lions

hai-romania_1.jpga trecut aproape un an de cand am primit cea mai onoranta invitatie din viata mea profesionala: aceea de a face parte din primul juriu PR Lions, in urma unor eforturi de lobby ale Biroului Cannes  din Romania despre care am relatat extensiv si intensiv la vremea respectiva si care au condus la introducerea, pentru prima oara in categoriile de festival, a celei mai batrane doamne a comunicarii: PR-ul. peste cateva luni aveam sa incep procesul de jurizare, despre care am scris mai multe episoade pe blog (unu, doi, trei, patru, cinci si sase) si am acordat foarte multe interviuri.

cand m-am intors de la Cannes, am facut o promisiune: sa spun lucrurile care n-au putut fi scrise in aceste relatari pe blog si mai ales, dupa ce las timpul sa valideze spusele mele, sa le expun in fata colegilor de breasla, clientilor, viitorilor colegi, oricui este interesat de fenomenul comunicarii si nu doar al PR-ului sau al altei discipline.

la distanta de un an de aceste relatari, raman la convingerile cu care le-am scris, ba chiar unele s-au si demonstrat in acest timp scurt totusi - aproape 12 luni. nu stiu daca PR-ul romanesc e mai aproape sau mai departe de un PR Lions decat acum un an, insa o discutie despre campaniile premiate (sau respinse) asa cum au fost ele votate de juriu cred ca merita sa avem.

asa incat la initiatitiva Teodorei Migdalovici, cel mai ambitios ambasador al ideilor pe care eu il cunosc, si prin bunavointa doamnei profesoare Adela Rogojinaru, va invit joi 4 martie 2010, intre orele  16,30-18,30, la Facultatea de Litere din Bucuresti (Str Edgar Quinet nr 5-7) la Sala de Lectura, sa admiram, sa contestam, sa disputam si mai ales sa invatam dintr-o experienta care nu stim cand o sa se mai intample, pentru ca au trebuit 56 de ani ca sa se intample: un jurat roman la Cannes si o experienta profesionala cat pentru o viata.

Intrucat Sala de Lectura are un numar limitat de locuri, participantii care confirma primii au un loc garantat in sala. Asa incat va indemn sa confirmati cat mai repede la adresa de email  roxana.balan at canneslions.ro Sunt cu atat mai emotionata cu cat in Facultatea de Litere n-am mai pus piciorul de aproape 11 ani. Ne vedem acolo!

dracul nu era asa de negru (dar nici alb, ci poate un pic violet)

prin octombrie 2008, la una din sindrofiile industriei, un coleg de breasla ma intreba ce parere am despre 2009 si cum o sa ne descurcam pe criza care  abia inceapa sa-si arate umbra. i-am raspuns ca nu de 2009 mi-e frica, ci de 2010. cand am tras linie la 2009 si am vazut ca dracul nu fusese asa negru in anul pe care tocmai l-am incheiat, m-am gandit ca poate 2010 o sa fie un pic violet :) si uite ca niste intamplari par sa-l confirme, cel putin din perspectiva agentiei mele.

Citeşte mai departe »

o carte despre cele 15 minute de celebritate

am terminat de citit o carte tulburatoare si simt nevoia sa va indemn sa o cumparati, sa o cititi si mai ales sa va ganditi mult la ea. cartea se numeste “Lizoanca la 11 ani” si am descoperit-o sambata. am incercat sa-mi “portionez lectura” ca sa-mi prelungesc cat mai mult fascinatia cu care am citit cartea, insa nu mi-a reusit. am terminat-o repede si inca sunt naucita sub impresia unei povesti despre o copila pentru care diferenta dintre bine si rau inseamna altceva decat in lumea oamenilor mari, care ii dicteaza inconstient destinul.

Citeşte mai departe »

pitch-uri care au fost si vor mai fi

n-as fi crezut niciodata ca pe blogul asta o sa ajung sa vorbesc despre un pitch pe care l-am castigat. in primul rand plec de la ipoteza ca, la cate pitch-uri am pierdut in viata mea, ar trebui sa fiu acum in alta meserie daca as fi facut, din fiecare, un prilej de declaratii in presa despre clientul organizator dar si despre agentia castigatoare. in alta meserie pentru ca, macar la nivel de perceptie, PR-ul a fost cumva o meserie decenta cu atitudini publice decente. sau macar astea sunt asteptarile. cel putin ale mele.

Citeşte mai departe »

hai cu PR-u’ la mama omida (zisa si mother caterpillar)

scriam mai demult (nu mai gasesc insa articolul) despre cum isi fac vrajitoarele PR, atat de bine ca iata, au ajuns la Al Jazeera intr-un reportaj care mi s-a parut culmea PR-ului in exces. reportajul l-am vazut aseara in reluare pe antena 3, insa imi amintesc ca s-a mai difuzat la un moment dat acum un an. acum, ca mama omida exista si ca e celebra nu mai incapa indoiala. intrebarea mea este cum a ajuns “mother catterpillar” un rezultat de magie alba in PR. raspunsuri ar fi mai multe.

<

ol>

  • Citeşte mai departe »

  • asta nu se numeste PR (si nici comunicare, sorry)

    am o mare, foarte mare rugaminte la editorii care pun online articolele colegilor jurnalisti despre recentele numiri artistice si extrem de rasunatoare in ministerul care incaseaza taxe in tara asta: va rog, nu mai tag-uiti aceste articole despre vedete de televiziune care consiliaza ministri cu eticheta “PR”. am sa ma explic.

    Citeşte mai departe »

    povesti de iarna din fotoliul meu

    nu mi-am revenit complet din leneveala zilelor de vacanta, asa ca mai prelungesc gustul lor cu cateva recomandari de carti pe care le-am citit.

    • The Lost Hours -  o carte despre femei din doua generatii si, mai ales, despre vinovatie. daca aveti chef de un roman cu atmosfera zugravita parca de Tennessee Williams, fara dificultati prea mari de lectura, The Lost Hours este o poveste bine scrisa despre trei femei, trei medalioane, un jurnal si un secret creat de o intamplare tragica - disparitia unui copil.
    • 13 Reason Why - este o carte despre adolescenti si relatia lor cu prietenii si adultii, despre responsabilitate, despre cat de mult conteaza ce cred cei din jurul nostru. e povestea unei adolescente care se sinucide, lasand in urma ei 13 casete audio dedicate unui numar de 13 colegi de clasa ale caror fapte au condus-o la aceasta decizie. cartea in varianta audio e si mai captivanta.
    • Declinul - pe care recunosc ca am inceput-o in ultimele zile ale vacantei de vara din 2009 si pe care am continuat-o sporadic, fara senzatia aceea ca am uitat despre ce era vorba. e povestea unui copil care isi descopera talentul de a recunoaste minciunile spuse de adulti si aventura lui de a fi inscris in Cartea Recordurilor pentru aceasta calitate.
    • Sfarsitul economiei iluziei - hai ca intre atatea povesti merge si o carte de economie, mai ales daca e una care te tine captiv in lectura. recunosc ca nu am inteles cum se calculeaza deficitul comercial, insa m-a ajutat sa inteleg ce naiba ni se intampla pe plaiurile mioritice afectate de criza si, mai ales, din ce stiri sa imi formez o opinie daca si cand cand vom iesi din ea.
    • The Weight of Silence - povestea de 24 de ore a disparitiei unor fetite, una fiind aproape condamnata la tacere de tatal ei, din cauza caruia nu mai vorbeste de la varsta de 4 ani. cartea mi-a placut foarte mult ca tehnica literara - povestea e relatata din perspectiva fiecarui personaj, asa ca tot romanul e un puzzle de confesiuni pe care aceasta disparitie misterioasa le declanseaza.
    • Tinuta pentru succes - din care am aflat ce poti sa faci cu o brosa de la bunica si o cravata de la sot :). De citit si cartea pentru domni - Succesul detaliilor - interesanta si pentru doamnele care vor sa descifreze limbajul vestimentar al domnilor :) dar si pentru domni, indiferent de varsta.

    10 tendinte in PR pentru 2010

    sa ne dezmortim un pic neuronii de atata lenevit la caldura … bine, hai si in zapada un pic … sa ne ridicam manecile si sa ne gandim de unde sa-l apucam pe 2010. pentru ca seamana mult cu fratele lui mai batran 2009, o sa-l apucam tot de coarne si pana una alta sa asternem aici pe blog, cum facem la fiecare inceput de an, cum il vedem noi din perspectiva meseriei noastre.

    Citeşte mai departe »

    De ce sa-i multumesc lui 2009?

    Chiar asa, de ce sa-i multumesc?! In afara de faptul ca a fost un an plin de excese, as avea motive sa imi amintesc de 2009 cu bucurie?

     

    A fost anul in care m-am simtit cel mai bogat om de pe planeta. Inconjurata de atatia prieteni si oameni dragi si de vorbele lor bune, cum as putea sa ma consider altfel?

    A fost anul in care am incheiat un ciclu din viata si m-am reintors in familia mea, la tabieturile mele si la nenumaratele prilejuri de a simti ca sunt un om norocos si fericit.

    A fost anul in care am descoperit carti fascinante.

    A fost anul in care am simtit ca forta unei echipe sta in cadenta-si-asalt.

    A fost un an in care am cunoscut oameni uluitori, de la care am invatat si care m-au inspirat in drumul meu.

    Pentru toate acestea eu ii multumesc lui 2009.

    Cat despre 2010, va doresc un singur lucru: sa ramaneti tineri si bogati si sa nu uitati sa multumiti!

    Ne revedem pe 4 ianuarie 2010 si va doresc sa aveti cea mai frumoasa vacanta a acestor ani!

    ispravi trecute si viitoare

    gata, au trecut alegerile, sa ne intoarcem deci la viata noastra cea de toate zilele cu cateva noutati de suflet. pe langa faptul ca abia il astept pe mos craciun (e bun si mos nicolae ca aperitiv :) si ca in general abia astept vacanta (e buna si aia de 1 decembrie), am cateva noutati sa va spun, chiar daca ele sunt din categoria “tara arde si baba se piaptana”.

    <

    ul>

  • Citeşte mai departe »