Cafeneaua Rogalski Grigoriu

pitch-uri care au fost si vor mai fi

Scris de Eliza Rogalski Joi, 21 Ianuarie 2010, ora 14:54

n-as fi crezut niciodata ca pe blogul asta o sa ajung sa vorbesc despre un pitch pe care l-am castigat. in primul rand plec de la ipoteza ca, la cate pitch-uri am pierdut in viata mea, ar trebui sa fiu acum in alta meserie daca as fi facut, din fiecare, un prilej de declaratii in presa despre clientul organizator dar si despre agentia castigatoare. in alta meserie pentru ca, macar la nivel de perceptie, PR-ul a fost cumva o meserie decenta cu atitudini publice decente. sau macar astea sunt asteptarile. cel putin ale mele.

acesta a fost si motivul pentru care am refuzat intotdeauna sa comentez despre premii sau clienti pe care nu le-am castigat, despre agentii care isi aroga paternitatea si maternitatea unor idei ajunse din capul meu in bugetele lor.  am zis ca hai macar noi la PR sa fim altfel, mergand pe premiza ca daca este sa schimbi o mentalitate, fie ea si una a clientilor, nu o poti face otv-istic. si ca sa fiu mai exacta, aceasta atitudine mi-a fost insuflata de clienti care m-au inspirat in viata mea despre cum trebuie sa te porti in public atunci cand faci business cu alte firme si lumea este mica.

ca sa trec dincolo de acest preambul, da, sunt absolut convinsa ca modul in care companiile (de stat sau private) organizeaza licitatii poate fi mult imbunatatit, in beneficiul ambelor parti. nicaieri in lumea asta civilizata pitch-uri cu mai mult de 5 agentii invitate nu se mai organizeaza. peste tot in lumea asta normala, toate agentiile sunt anuntate cine este invitat si cine participa, li se spune o dimensiune de buget si pe ce criterii si cu ce ponderi se va stabili punctajul si deci desemnarea castigatorului. am intalnit si in Romania astfel de licitatii, e drept, foarte rar. tocmai de aceea, cand eu insami a trebuit sa organizez o licitatie, am cautat sa o fac asa cum mi-as fi dorit, pentru a selecta un partaner alaturi de care sa lucrez un proiect pentru un client (cum a fost cazul licitatiei pe care am organizat-o pentru a desemna agentia de interactive care sa se ocupe de “Scoala de Bani”, la care licitatie, culmea, n-a castigat o firma “sora cu noi”, ci altcineva care a cumulat cel mai bun punctaj).

sa revin. din povestea ultimului pitch pe care noi, ca agentie l-am castigat - Cramele Halewood - eu inteleg din declaratiile celor care nu l-au castigat asa: ca, voalat, am fi asa, o agentie care se baga in seama neinvitata in pitch-uri si, culmea, le mai si castiga.

dintr-o minima decenta fata de meseria asta am sa va spun cum a decurs acest pitch din perspectiva noastra de agentie invitata (detalii care n-au mai incaput in mica investigatie starnita de acest pitch): pe 17 noiembrie 2009 am primit pe mail de la organizatorul licitatiei o intrebare cu privire la disponibilitatea noastra de a participa la un pitch. Pe 20 noiembrie 2009 am primit tot pe mail un brief in care era precizat a) cand vor avea loc prezentarile  (saptamana 50-51 din 2009) si cand va incepe contractul cu agentia castigatoare (1 ianuarie). asta scria in brieful pe care eu l-am primit de la un director de marketing si asa s-a derulat pitch-ul indiferent de plecarea sau neplecarea din companie a acestui director de marketing. (plecare despre care am aflat la cateva zile dupa ce am sustinut prezentarea noastra).  pe 4 ianuarie am inceput sa lucram, iar in data de 11 ianuarie am trimis un scurt comunicat de presa in care anuntam ca ne ocupam de acest client. mai precizez inca un lucru: nu face parte din ritualul nostru sa anuntam orice client cand il castigam, din motive legate in primul rand de timp. anul trecut am castigat pitch-uri si clienti pe care n-am apucat niciodata sa-i anuntam oficial, pentru ca altele erau prioritatile.

revenind la pitch-ul care mi-a generat gandul de a scrie pe blogul meu despre asta, acum ce constat este ca:

a) agentiile care au pierdut, nu toate, se fac ca nu inteleg ce s-a intamplat sau vor cu orice pret ca lamurirea misterului sa aiba loc asa, cu ridicarea poalelor fustelor, in loc sa ceara politicos macar o intalnire cu noul (sau vechiul) director de marketing si sa incerce sa inteleaga ce s-a intamplat.

b) agentia care a castigat e banuita, usor printre randuri, de niste practici incorecte cu fostul sau noul sau viitorul director de marketing. asa cum eu am declarat (dar nu s-a publicat, pentru ca nu servea scopului investigatiei), agentia din care fac parte nu a lucrat niciodata pentru un producator de vinuri, si pana la momentul la care a sustinut prezentarea in fata unui board format din 5 persoane, nu a cunoscut pe absolut nimeni din interiorul sau exteriorul companiei.

c) toata conversatia asta jurnalistica despre cine-ce-a-zis-cine-ce-a-stiut-cine-ce-a-aflat din pacate nu prea serveste PR-ului, asa, in general, confirmand ca de fapt meseria isi merita aura bamboo-istica cu care din pacate s-a ales de multa vreme la noi in romania.

acestea fiind spuse, pot sa va spun ce fac eu cand pierd un pitch: cer informatii minime cu privire la zonele unde nu am facut bine (si asta o fac direct, nu prin presa, incercand sa aflu de la organizatorul pitch-ului ce am de facut mai bine data viitoare) iar cand am banuieli ca ceva nu a mers bine, scriu pe blog despre pitch-uri si lucruri care in meseria asta nu se fac.

si ca sa nu uit, ziceam la inceput ca lumea PR-ului e o lume mica si ca noi intre noi, agentii si sefi de agentii, ne cam stim adresele de mail, telefoanele si profilele de pe facebook. si ne si scriem intre noi tot felul de banalitati din cand in cand. cand e sa ne razboim, frate, o facem in presa, ca noi stim sa facem bambuzz…

si ca sa inchei, un singur om de PR dintr-o agentie, care a fost invitata si care s-a abtinut sa dea declaratii publice  “PR-istice” mi-a scris personal sa ma intrebe daca stiu ce s-a intamplat si sa-mi dea si un sfat, chiar, cu privire la situatie si sa-mi ureze noroc in anul asta complicat si greu pentru toata lumea. Mircea Tomescu, chapeau! Doamnelor, uneori domnii din PR sunt mai doamne decat doamnele si domnisoarele din PR…